humus

română

Etimologie

Din franceză, latină humus, germană Humus.

Pronunție

• AFI: /'hu.mus/

Substantiv

Declinarea substantivului humus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	humus	humusuri
Articulat	humusul	humusurile
Genitiv-Dativ	humusului	humusurilor
Vocativ	humusule	humusurilor

1. amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline