Papa Grigore al VII-lea
| Grigore al VII-lea | |
.jpg) Papa Grigore al VII-lea (secolul al XII-lea) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ildebrando di Soana  |
| Născut | secolul al XI-lea Sovana(d), Sorano, Toscana, Italia |
| Decedat | [1] Salerno, Regatul Siciliei |
| Înmormântat | cattedrale di Salerno[*] |
| Religie | Biserica Catolică[2] |
| Ocupație | diplomat preot catolic scriitor Latin Catholic monk[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma Statele Papale |
| Limbi vorbite | latină[3] |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 22.04.1073 |
| Final de pontificat | 1085 |
| Predecesor | Papa Alexandru al II-lea |
| Succesor | Papa Victor al III-lea |
Modifică date / text  | |
Papa Grigore al VII-lea (n. secolul al XI-lea, Sovana(d), Sorano, Toscana, Italia – d. , Salerno, Regatul Siciliei) a fost papă al Romei între anii 1073-1085. Reformele gregoriene, puse în practică de papa Gregor al VII-lea, au fost sintetizate în dictatus papae.
Biografie
[modificare | modificare sursă]
Numele său laic a fost Hildebrand. Ca tânăr cleric l-a însoțit pe papa Grigore al VI-lea în exil, după ce încercările respectivului papă de a combate simonia și celelalte forme de corupție eșuaseră. Ca papă a continuat reformele inițiate de Grigore al VI-lea și a acționat în spiritul centralizării și disciplinării Bisericii Catolice. A tranșat controversa pentru învestitură (întrebarea dacă papa sau împăratul are dreptul de a numi episcopii) în favoarea sa. Împărații, care ajungeau la Roma doar ocazional, nu voiau să renunțe la privilegiul numirii episcopilor și căutau deci să păstreze această prerogativă. Papa Grigore al VII-lea a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman. Pricina concretă a conflictului a fost ocuparea funcției de arhiepiscop de Milano.
În data de 24 ianuarie 1076, în urma unei diete întrunite la Worms, împăratul i-a adresat papei o scrisoare în care i-a cerut demisia, cu cuvintele descende, descende („dă-te jos, dă-te jos”). Drept răspuns, papa Grigore al VII-lea l-a oprit pe împărat de la primirea Sfintelor Taine, ceea ce a tulburat ordinea Sfântului Imperiu Roman.
În anul următor, 1077, împăratul l-a rugat pe papă să-l ierte. Episodul s-a petrecut la Canossa. După ce papa l-a lăsat pe împărat să aștepte timp de trei zile în afara cetății, l-a primit pe 28 ianuarie 1077 și l-a iertat.
Papa Grigore al VII-lea a asigurat ordinea spirituală în evul mediu clasic. A fost declarat sfânt.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Papa Grigore al VII-lea”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
- ↑ „Papa Grigore al VII-lea” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
- ↑ „Papa Grigore al VII-lea” (în italiană). Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale[*]. Wikidata Q85135665.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- la en Scrieri
Vezi și
[modificare | modificare sursă]| Predecesor: Papa Alexandru al II-lea |
Grigore al VII-lea 1073-1085 |
Succesor: Papa Victor al III-lea |
