Monarhie constituțională
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Monarhia constituțională este o formă de guvernământ monarhică în care atribuțiile monarhului sunt definite prin o constituție.
În monarhiile constituționale, monarhul este considerat șeful statului. El poate avea un rol ceremonial sau simbolic (de exemplu, în Regatul Unit, Norvegia, Spania) într-o monarhie constituțională ceremonială sau poate avea o putere executivă semnificativă (de exemplu, în Monaco, Liechtenstein, sau în România înainte de 1947) într-o monarhie constituțională executivă.
Monarhia constituțională într-o democrație reprezentativă poate fi contrastată cu monarhia absolută, în care monarhul deține puterea absolută și guvernează după cum dorește.
În istorie au existat și monarhii constituționale cu o constituție fascistă sau cvasi-fascistă (Italia, Japonia, Spania), sau unde guvernul a fost condus de o dictatură militară (România între 1940 și 1944, Thailanda).
