Sari la conținut

Marea Mediterană

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marea Mediterană

Hartă
Caracteristici
TipMare interioară
Suprafață2.500.000 km²
Volum de apă3.750.000 km³
Salinitate3.8%
Măsuri
Adâncime maximă5.267 m
Adâncime medie1.500 m
Lungime3.850 km
Lățime800 km
Date geografice
LocalizareEuropa de Sud, Africa de Nord
Țări riveraneAlbania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Egipt, Franța, Grecia, Italia, Liban, Libia, Maroc, Monaco, Muntenegru, Israel, Siria, Slovenia, Spania, Turcia, Tunisia
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marea Mediterană este o mare intercontinentală situată între Europa, Asia și Africa. Este înconjurată de bazinul Mediteranei și aproape complet închisă de uscat: la est de Levant în Asia de Vest, la nord de Anatolia în Asia de Vest și Europa de Sud, iar la sud de Africa de Nord. La vest este conectată la Oceanul Atlantic prin Strâmtoarea Gibraltar cu o lățime de doar 14 km, care separă Peninsula Iberică din Europa de Marocul din Africa; în plus, este conectată la Marea Neagră prin strâmtoarea Bosfor, care trece prin nord-estul Turciei și la Marea Roșie prin Canalul Suez în sud-est.

Marea Mediterană are o suprafață de aproximativ 2.500.000 km2, reprezentând 0,7% din suprafața oceanului mondial; include cincisprezece mări marginale, inclusiv Marea Egee, Marea Adriatică, Marea Tireniană și Marea Marmara. Dovezile geologice indică faptul că, în urmă cu aproximativ 5,9 milioane de ani, Marea Mediterană a fost separată de Atlantic și a fost parțial sau complet secată timp de aproximativ 600.000 de ani în cursul crizei de salinitate messiniene, până a fi reumplută de inundația zancleană, acum aproximativ 5,3 milioane de ani.

Istoria regiunii mediteraneene este crucială pentru înțelegerea originilor și dezvoltării multor societăți moderne; aceasta este uneori descrisă drept „incubatorul civilizației occidentale” și a fost martora apariției unora dintre cele mai vechi și mai avansate civilizații, inclusiv cele din Egipt, Grecia și Semiluna Fertilă.[1] Levantul din estul Mediteranei a fost printre primele regiuni din lume cu locuire umană permanentă încă din anul 12.000 î.Hr. Marea Mediterană a fost o rută importantă pentru negustori, călători și migranți în antichitate, facilitând comerțul și schimburile culturale între diverse popoare, precum și colonizarea și cucerirea. Imperiul Roman a menținut hegemonia asupra mării timp de secole și este singurul stat din istorie care i-a stăpânit întreaga coastă.

Marea Mediterană are o adâncime medie de 1500 km și cel mai adânc punct înregistrat este 5110 m în abisul Calypso din Marea Ionică. Se află între latitudinile 30° și 46° N și longitudinile 6° V și 36° E. Lungimea sa vest-est, de la Strâmtoarea Gibraltar până la Golful Alexandretta, pe coasta de sud-est a Turciei, este de aproximativ 4000 km. Lungimea nord-sud variază foarte mult între diferitele țărmuri și dacă sunt luate în considerare doar rutele drepte. Cea mai scurtă rută de transport maritim între Golful Trieste și coasta libiană a Golfului Sidra este de aproximativ 1900 km. Temperatura apei este nu prea joasă iarna și caldă vara. Marea a dat numele tipului de climă mediteraneană datorită faptului că cea mai mare parte a precipitațiilor cad în lunile mai reci. Coastele sale de sud și de est sunt mărginite de deșerturi fierbinți, dar coasta imediată din toate părțile Mediteranei tinde să aibă o puternică moderație maritimă.

Țările care înconjoară Marea Mediterană și mările sale marginale sunt Spania, Franța, Monaco, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Grecia, Turcia, Siria, Liban, Israel, Palestina (Fâșia Gaza), Egipt, Libia, Tunisia, Algeria și Maroc; Cipru și Malta sunt țări insulare. În plus, Ciprul de Nord (stat de facto) și două teritorii de peste mări ale Regatului Unit (Akrotiri și Dhekelia și Gibraltar) sunt, de asemenea, situate la Marea Mediterană. Bazinul hidrografic cuprinde un număr mare de alte țări, Nilul fiind cel mai lung fluviu care se varsă în Marea Mediterană.[2] Marea are multe insule, unele dintre ele de origine vulcanică. Cele mai mari două insule, atât ca suprafață, cât și ca populație, sunt Sicilia și Sardinia.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Strâmtoarea Gibraltar văzută din Gibraltar; coasta africană la dreapta, la orizont.

Marea Mediterană comunică

Lungimea liniei de coastă este de aproximativ 4600 km.[5][6]

Cei 163 km ai Canalului Suez din sud-est, leagă Marea Mediterană de Marea Roșie fără a fi nevoie de ecluze pentru nave, deoarece nivelul apei este în esență același. Canalul separă Africa și Asia.[7]

Insulele Elaphiti din largul coastei Croației; Marea Adriatică conține peste 1200 de insule și insulițe.
Es Malvins, Marea Baleară
Marea Ionică, vedere de pe insula Lefkada, Grecia

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]
Extinderea aproximativă a bazinului hidrografic mediteranean (verde închis). Bazinul Nilului este prezentat doar parțial

Bazinul hidrografic al Mării Mediterane este deosebit de eterogen și se extinde mult dincolo de regiunea mediteraneană.[8] Suprafața sa a fost estimată la între 4.000.000 și 5.500.000 km2,[a] în funcție de includerea sau neincluderea părților inactive (deșerturi).[9][10][11] Cel mai lung fluviu care se varsă în Marea Mediterană este Nilul, care își are izvoarele în Africa ecuatorială. Bazinul Nilului constituie aproximativ două treimi din bazinul hidrografic mediteranean[10] și cuprinde zone până la Munții Ruwenzori.[12] Printre alte râuri importante din Africa se numără Moulouya și Chelif, ambele pe versantul nordic al Munților Atlas. În Asia se află Ceyhan și Seyhan, ambele pe versantul sudic al Munților Taurus.[13] În Europa, cele mai mari bazine hidrografice sunt cele ale Ronului, Ebrului, Padului și Mariței.[14] Bazinul Ronului este cel mai mare și se extinde la nord până în Munții Jura, cuprinzând zone chiar și pe versantul nordic al Alpilor.[15] Bazinele Ebrului, Padului și Mariței se află, respectiv, la sud de Pirinei, Alpi și Munții Balcani, care sunt principalele lanțuri muntoase care se învecinează cu sudul Europei.

Precipitațiile totale anuale sunt semnificativ mai mari în partea europeană a bazinului mediteranean, în special în apropierea Alpilor („turnul de apă al Europei”) și a altor lanțuri muntoase înalte. Prin urmare, debitele râurilor Ron și Pad sunt similare cu cele ale Nilului, în ciuda faptului că acesta din urmă are un bazin mult mai mare.[13] Acestea sunt singurele trei râuri cu un debit mediu de peste 1.000 m3/s.[10] Printre marile corpuri naturale de apă dulce se numără Lacul Victoria (bazinul Nilului), Lacul Geneva (Ron) și Lacurile Italiene (Pad). Deși bazinul hidrografic mediteranean este mărginit de alte bazine hidrografice în Europa, acesta este mărginit de bazine endoreice sau deșerturi în alte părți.

Climă

[modificare | modificare sursă]

O mare parte a coastei mediteraneene are o climă mediteraneană cu vară caldă. Bazinul mediteranean are o climă caracterizată prin ierni blânde[16][17] și umede[17] și veri uscate și fierbinți[16][17]. Deși sunt rare, cicloanele tropicale se formează ocazional în Marea Mediterană, de obicei în septembrie-noiembrie.[18]

Harta zonelor climatice în regiunea Mării Mediterane, după clasificarea climatică a lui Köppen.

Subdiviziuni

[modificare | modificare sursă]
Marea Mediterană

Marea Mediterană are următoarele subdiviziuni (de la nord-est la vest):

Țări de coastă

[modificare | modificare sursă]

Țările situate pe coasta Mediteranei sunt:

Insule

[modificare | modificare sursă]
Două cele mai mari insule din Mediterană: Sicilia and Sardinia (Italia)
Turn de pază din secolul al XVI-lea pe coasta Sardiniei

Cele mai importante insule din Mediterana sunt:

Dintre aceste insule, Cipru și Malta sunt națiuni (state) insulare independente.

Cifre (aproximative)

[modificare | modificare sursă]
  • Suprafață: 2,51 milioane km2
  • Dimensiuni: 4.000 km de la vest la est, 800 km de la nord la sud; 46.000 km de litoral
  • Adâncime: medie: 1.370 m, maximă: 5.210 m (la Matapan, Grecia)
  • Schimbarea apei: la fiecare 90 ani
  • Producție de pește: 2 % din totalul mondial
  • Salinitate medie: 3,5 %
  • Râuri și fluvii care se varsă în Mediterană: 69 râuri, care aduc o cantitate de 283 km3 de apă și alte materii pe an.

Oceanografie

[modificare | modificare sursă]
Curenții de suprafață predominanți pentru luna iunie

Evaporarea depășește cu mult precipitațiile și scurgerea din râuri în Marea Mediterană, fapt esențial pentru circulația apei în bazin.[19] Evaporarea este deosebit de ridicată în jumătatea estică, ceea ce determină scăderea nivelului apei și creșterea salinității spre est.[20] Salinitatea medie în bazin este de 38 PSU la 5 m adâncime.[21]

Temperatura apei în partea cea mai adâncă a Mării Mediterane este 13,2°C.[21]

Afluxul net de apă din Oceanul Atlantic este de cca. 70.000 m3/s.[22] Fără această apă atlantică, nivelul Mării Mediterane ar scădea cu o rată de aproximativ 1 m pe an.[23]

În oceanografie, este uneori numită Marea Mediterană Eurafricană, Marea Mediterană Europeană sau Marea Mediterană Africană pentru a o distinge de mările mediteraneene din alte părți,[24] precum Marea Baltică și Oceanul Atlantic de Nord-Est.[25]

Fauna

[modificare | modificare sursă]
Cârd de hamsii în largul coastei Liguriei

Fauna Mediteranei este alcătuită în principal din pești, bureți, cnidari, moluște, echinoderme și artropode. Se estimează că în Marea Mediterană există aproximativ 700 de specii de pești. Treizeci și cinci de specii de rechini au fost identificate în Marea Mediterană. Acestea includ specii care sunt potențial periculoase pentru oameni, cum ar fi marele rechin alb, rechinul albastru și rechinul mako. Cu toate acestea, densitatea populației acestor specii este scăzută, acesta fiind probabil principalul motiv pentru care atacurile rechinilor în Marea Mediterană sunt extrem de rare. Cele mai frecvente sunt speciile inofensive, cum ar fi rechinul-pisică Scyliorhinus canicula. Speciile invazive au devenit o componentă majoră a ecosistemului mediteranean. Circa două treimi din peștii exotici au ajuns în Mediterană din Marea Roșie prin Canalul Suez în cadrul așa-numitei migrații lessepsiene.

Delfini dungați în largul coastei de nord a Siciliei

La fel și balenele se găsesc și în Marea Mediterană. Au fost identificate cinci specii de balene cu fanoane. În Marea Mediterană, balena cu înotătoare este singura balenă cu fanoane care poate fi observată în mod regulat. Până în prezent, au fost identificate 16 specii de balene cu diți. Acestea includ delfinul comun, delfinul cu bot gros, balena-pilot (Globicephala melas) și cașalotul. Balenele și delfinii sunt observați cel mai frecvent în Strâmtoarea Gibraltar și Marea Ligurică; delfinii, în special, se găsesc în toată Marea Mediterană.

Singura specie de focă din Marea Mediterană este foca cu burta albă. Este amenințată cu dispariția.

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Excluzând suprafața Mării Mediterane propriu-zise

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Mediterranean Sea | Facts, History, Islands, & Countries | Britannica”. www.britannica.com (în engleză). . Accesat în .
  2. ↑ „Nile River”. Education | National Geographic Society (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ Vallianatos, Evaggelos (). „Is Western Civilization Becoming Criminal? The Case of the Mediterranean”. Truthout (în engleză). Accesat în .
  4. ↑ „Mediterranean Sea”. dlab.epfl.ch. Accesat în .
  5. ↑ „The Mediterranean – a sea surrounded by land | WWF”. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. ↑ „The Mediterranean coast”. FAO. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ Hyphen. 4: 469–472. Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ Lionello, P. (). The Climate of the Mediterranean Region: From the Past to the Future. Elsevier. p. lxii. ISBN 978-0-12-391477-4. Accesat în . Geographically, the Mediterranean catchment is extremely large and heterogeneous, covering an area of approximately 5 millions km2. It extends from the equator, where the springs of the White Nile River are located, to the source of the Rhone River at approximately 48°N. In longitude, it spans about 40°, from the middle of the Iberian peninsula, at 4°W, towards southern Turkey and the Middle East coasts facing the Mediterranean Sea (35°E).
  9. ↑ Poulos, Serafeim (). „An insight to the fluvial characteristics of the Mediterranean and Black Sea watersheds”. Advances in the Research of Aquatic Environment. Springer Nature⁠(d). p. 191. The drainage basin of the Mediterranean Sea, accounting for some 4,184 103 km2 (including the R. Nile)
  10. 1 2 3 Margat, Jean F. (). Mediterranean Basin Water Atlas. UNESCO. p. 4. ISBN 978-2-9517181-5-9. Accesat în . A basin of varied geometry: Area of the entire Mediterranean Basin, including the whole of the Nile Basin = 4,562,480 km2; Area of the 'conventional' Mediterranean Basin (i.e. counting only part of the Nile Basin in Egypt) = 1,836,480 km2 [...] There are few rivers with an abundant flow. Only three rivers have a mean discharge of more than 1000 m3/s: the Nile (at Aswan), the Rhône and the Po.
  11. ↑ García-García, D. Climate Dynamics⁠(d). 59: 1919–1938. ISSN 0930-7575. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ↑ Gupta, Avijit (). Large Rivers: Geomorphology and Management. John Wiley & Sons. p. 275. ISBN 978-0-470-72371-5. Accesat în . The highest point in the Nile basin is Mount Stanley (5109 m) in the Ruwenzori Mountain range between Lake Edward and Lake Albert
  13. 1 2 „The Mediterranean Marine and Coastal Environment: Hydrological and climatic setting”. Mediterranean Action Plan of the United Nations Environment Programme (UNEP/MAP). Arhivat din original la . Accesat în . The Mediterranean is an area of transition between a temperate Europe with relatively abundant and consistent water resources, and the arid African and Arabian deserts that are very short of water.
  14. ↑ „Drainage basin of the Mediterranean Sea”. Our Waters: Joining Hands Across Borders: First Assessment of Transboundary Rivers, Lakes and Groundwaters. United Nations Economic Commission for Europe. . pp. 154–181. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. ↑ Maier, Andreas (). The Central European Magdalenian: Regional Diversity and Internal Variability. Springer Publishing⁠(d). p. 187. ISBN 978-94-017-7206-8. Accesat în . The major geographic features characterizing the landscape are the Rhône-Saône valley, the Jura Mountains, the Molasse basin and the northwestern slopes of the Alps.
  16. 1 2 „Mediterranean climate | Definition, Region, Map, & Facts | Britannica”. www.britannica.com (în engleză). . Accesat în .
  17. 1 2 3 International Journal of Climatology (în engleză). 44: 5607–5620. ISSN 1097-0088. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  18. ↑ „Medicane”. resources.eumetrain.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  19. ↑ Pinet, Paul R. (). Invitation to Oceanography (ed. 3rd). St Paul, Minnesota: West Publishing Co. p. 202. ISBN 978-0-314-06339-7.
  20. ↑ Pinet 1996, p. 206.
  21. 1 2 Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology. 158: 259–280. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  22. ↑ Geographica Helvetica. 36: 109–120. ISSN 2194-8798. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  23. ↑ Hofrichter, R. (). Das Mittelmeer: Geschichte und Zukunft eines ökologisch sensiblen Raums (în germană). Springer Berlin Heidelberg. p. 530. ISBN 978-3-662-58929-8. Accesat în .
  24. ↑ (Raport). Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor);
  25. ↑ „Regional seas around Europe - version 2, Oct. 2022”. EEA. octombrie 2022. Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marea_Mediterană&oldid=17972685