Ilie Neacșu

Date personale
Ilie Neacșu
Născut	5 iulie 1950 (76 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	română
Deputat al României

Partid politic	PSD
Modifică date / text

Ilie Neacșu (n. 5 iulie 1950) este un fost deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Hunedoara pe listele partidului PRM. Ilie Neacșu a fost ales deputat PRM și în legislatura 2000-2004. În perioada februarie 2002 - decembrie 2004, Ilie Neacșu a fost deputat independent. În 2002, Ilie Neacșu a fost exclus din PRM.^[1] În cadrul activității sale parlamentare, Ilie Neacșu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Cipru și Republica Austria. În prima legislatură, Ilie Neacșu a deținut funcția de secretar al Comisiei de agricultură și silvicultură, iar în a doua legislatură a fost ales în funcția de președinte al aceleiași comisii. Până a fi ales deputat, Ilie Neacșu a fost director al Revistei EUROPA, o publicație naționalistă și antisemită, în strânsă legătură cu suveraniștii.^[2] A absolvit Facultatea de ziaristică în anul 1980, fiind admis în această instituție pe primul loc, în a doua serie a examenului. Este autorul a treisprezece cărți. Este căsătorit și are patru copii, trei băieți și o fată. Toți copiii au învățat și muncesc în România, în sectorul privat. Înainte de 1989, Ilie Neacșu a fost lider al tineretului din Drăgășani, șef al sectorului de pregătire militară la Comitetul județean al tineretului comunist, secretar cu probleme de propagandă, cultură și învățământ în orașul Călimănești, președinte al CUASC Drăgășani și director al stațiunii turistice Vidra, din Munții Lotrului. Ilie Neacșu este un nostalgic al național-comunismului ceaușist^[3], în prezent adept fervent al ideilor de extremă dreaptă. Dorește slăbirea Uniunii Europene și apropierea României de Rusia și China.^[4]

Este un antisemit și un negaționist al Holocaustului.^[5]^[6]

Note

↑ Anghelache, Cristian (20 februarie 2002). „Vadim l-a maturat pe Ilie Neacsu din PRM”. Ziarul Curentul. Accesat în 24 martie 2025.
↑ Roucek, J. S.; Iorga, N. (1937), „Iﬆoria Românilor”, Books Abroad, 11 (2), p. 253, doi:10.2307/40078465, ISSN 0006-7431, accesat în 25 mai 2021
↑ https://www.facebook.com/share/p/17K5ymRSGJ/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ https://www.facebook.com/share/p/17K5ymRSGJ/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E., ed. (2004). „Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului în România postbelică”. Raport Final. Polirom. pp. 355–357. ISBN 973-681-990-6. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C.V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută în urma emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști extrem de vocali precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor‑șef al publicației antisemite Europa. În Europa, ca și în revista România Mare, au semnat nenumărați negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași. Exemplificările ar putea continua, însă concluzia ar fi aceeași: istoricii și activiștii naționaliști formați de regimul comunist au păstrat o anumită solidaritate după 1989 și, mai ales, au menținut și au dezvoltat discursul proantonescian și negaționist.
↑ International Commission on the Holocaust in Romania; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E.; Benjamin, L.; Mazal Holocaust Collection (2005). „Holocaust Denial in the Postcommunist Public Discourse: Examples”. Final report. Iași: Polirom. p. 350. ISBN 978-973-681-989-6. OCLC 64675519. Eventually, Buzatu would take over the league's chair from Drăgan. League members included numerous negationists, such as Radu Theodoru and Ilie Neacșu, who at that time was chief editor of the anti-Semitic review Europa. Numerous negationists with roots in the communist past would contribute articles to Europa and/or the C.V. Tudor-owned România Mare. Among them one found Maria Covaci and Aurel Karețki, the authors of the book on the Iași pogrom discussed earlier in this chapter.

Legături externe

Ilie Neacșu^{[nefuncțională]} la cdep.ro

[c172-1] Anghelache, Cristian (20 februarie 2002). „Vadim l-a maturat pe Ilie Neacsu din PRM”. Ziarul Curentul. Accesat în 24 martie 2025.

[2] Roucek, J. S.; Iorga, N. (1937), „Iﬆoria Românilor”, Books Abroad, 11 (2), p. 253, doi:10.2307/40078465, ISSN 0006-7431, accesat în 25 mai 2021

[3] ttps://www.facebook.com/share/p/17K5ymRSGJ/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[4] ttps://www.facebook.com/share/p/17K5ymRSGJ/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[comisia-5] Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E., ed. (2004). „Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului în România postbelică”. Raport Final. Polirom. pp. 355–357. ISBN 973-681-990-6. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C.V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută în urma emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști extrem de vocali precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor‑șef al publicației antisemite Europa. În Europa, ca și în revista România Mare, au semnat nenumărați negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași. Exemplificările ar putea continua, însă concluzia ar fi aceeași: istoricii și activiștii naționaliști formați de regimul comunist au păstrat o anumită solidaritate după 1989 și, mai ales, au menținut și au dezvoltat discursul proantonescian și negaționist.

[e273-6] International Commission on the Holocaust in Romania; Wiesel, Elie; Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E.; Benjamin, L.; Mazal Holocaust Collection (2005). „Holocaust Denial in the Postcommunist Public Discourse: Examples”. Final report. Iași: Polirom. p. 350. ISBN 978-973-681-989-6. OCLC 64675519. Eventually, Buzatu would take over the league's chair from Drăgan. League members included numerous negationists, such as Radu Theodoru and Ilie Neacșu, who at that time was chief editor of the anti-Semitic review Europa. Numerous negationists with roots in the communist past would contribute articles to Europa and/or the C.V. Tudor-owned România Mare. Among them one found Maria Covaci and Aurel Karețki, the authors of the book on the Iași pogrom discussed earlier in this chapter.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]