Sari la conținut

Ian Buruma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ian Buruma
Ian Buruma
Date personale
Născut (74 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Haga, Țările de Jos[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
istoric
profesor universitar
editorialist[*]​
scriitor de non-ficțiune[*]​
japanologist[*][[japanologist (person specialized in the study of Japanese language or culture)|​]]
regizor de documentare[*]​
fotograf Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiNew York City[4][5]
Annandale-on-Hudson[*]​[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteneerlandeză
engleză[6] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Leiden
日本大学[*][[日本大学 (private, higher education institution in Japan)|​]]
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din Leiden
Universitatea din Leiden[1]
Far Eastern Economic Review[*][[Far Eastern Economic Review (Asian business magazine)|​]]
Centro Internacional para Académicos Woodrow Wilson[*][[Centro Internacional para Académicos Woodrow Wilson (American think tank)|​]]
St Antony's College[*][[St Antony's College (college of the University of Oxford)|​]]
Bard College
The New York Review of Books  Modificați la Wikidata
SubiecteChina, Japonia, Occidentalism, Orientalism
Note
PremiiPremiul Erasmus[7]
De Gouden Ganzenveer[*]​[8]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ian Buruma (n. , Haga, Țările de Jos) este un scriitor, redactor și istoric neerlandez, care trăiește și lucrează în Statele Unite ale Americii. În luna mai 2017 a fost numit redactor al The New York Review of Books,[9] începându-și activitatea în septembrie 2017.[10]

Multe din scrierile sale sunt axate pe cultura Asiei, în special cea a Chinei și a Japoniei din secolul al XX-lea. El a fost profesor de drepturile omului și de jurnalism la Bard College din 2003 până în 2017.[11]

Viața și cariera

[modificare | modificare sursă]

Buruma s-a născut și a crescut la Haga, Țările de Jos, dintr-un tată neerlandez și o mamă englezoaică.[12] El a studiat istoria și literatura chineză la Universitatea din Leiden, și apoi, cinematografia japoneză la Universitatea Nihon din Tokyo, Japonia.[13] Soția lui este istorica japoneză Hotta Eri.

A locuit în Japonia din 1975 până în 1981, unde a lucrat ca fotograf, realizator de filme documentare și critic de film. În cursul anilor 1980, a editat secțiunea culturală a Far Eastern Economic Review din Hong Kong. Mai târziu, a călătorit prin Asia, lucrând ca scriitor independent. Buruma este membru al Consiliului European pentru Relații Externe. Buruma a contribuit cu numeroase articole la revista The New York Review of Books începând din 1985. A avut burse la Wissenschaftskolleg din Berlin (1991) și la Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C. (1999) și a predat la St Antony's College din Oxford, Marea Britanie. În anul 2000 a ținut conferința anuală Huizinga (despre „Neoromantismul scriitorilor din exil”), în Pieterskerk din Leiden, Țările de Jos.

Din 2003 până în 2017 Buruma a fost profesor de democrație, drepturile omului și jurnalism la Bard College din New York. În mai 2017 a fost numit redactor al revistei The New York Review of Books, preluând funcția de redactor în septembrie 2017, ca succesor al redactorului fondator Robert B. Silvers, care a deținut această poziție până la moartea sa, în martie 2017. A obținut mai multe premii pentru cărțile sale, inclusiv Premiul de carte al revistei Los Angeles Times și Premiul pentru arta eseului al PEN/Diamonstein-Spielvogel pentru Theater of Cruelty. A deținut o serie de poziții academice și editoriale și a fost numit un „intelectual european bine-privit”.

Buruma este un nepot al regizorului englez de film John Schlesinger, publicând o carte de interviuri cu acesta.[14]

Opinii politice

[modificare | modificare sursă]

Buruma a susținut participarea convinsă a Marii Britanii în cadrul Uniunii Europene pentru că ei sunt „cei mai puternici campioni în Europa ai unei abordări liberale a politicii și comerțului”.[15]

Premii

[modificare | modificare sursă]

În 2008 Buruma a fost distins cu Premiul Erasmus, care este decernat unei persoane care este acordat anual unei persoane sau instituții care a adus o contribuție excepțională culturii, societății sau științelor sociale din Europa sau din lumea întreagă.[16]

În aprilie 2012, el a fost distins cu Premiul Abraham Kuyper pentru excelență în teologie reformată și viață publică al Seminarului Teologic Princeton.[17]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • The Japanese Tattoo. Weatherhill. . ISBN 978-0834801493.  with Donald Richie
  • Behind the Mask: On Sexual Demons, Sacred Mothers, Transvestites, Gangsters, Drifters, and Other Japanese Cultural Heroes. New American Library. . ISBN 978-0452010543. 
  • A Japanese Mirror: Heroes and Villains of Japanese Culture. London: Jonathan Cape. . ISBN 978-0224020497. 
  • Tokyo: Form and Spirit (1986) with James Brandon, Kenneth Frampton, Martin Friedman, Donald Richie ISBN: 978-0-8109-1690-6
  • God's Dust: A Modern Asian Journey (1989) ISBN: 978-0-7538-1089-7
  • Great Cities of the World: Hong Kong (1991)
  • Playing the Game (1991) novel ISBN: 978-0-374-52633-7
  • The Wages of Guilt: Memories of War in Germany and in Japan (1994) ISBN: 978-0-452-01156-4
  • Introduction for Geisha: The Life, the Voices, the Art (1998) by Jodi Cobb ISBN: 978-0-375-70180-1
  • Voltaire's Coconuts, or Anglomania in Europe (UK title) (1998) or Anglomania: a European Love Affair (US title) (1999) ISBN: 978-0-7538-0954-9
  • The Missionary and the Libertine: Love and War in East and West (2000) compilation ISBN: 978-0-571-21414-3
  • De neo-romantiek van schrijvers in exil ("Neoromanticism of writers in exile") (2000) ISBN: 90-446-0028-1
  • Bad Elements: Chinese Rebels from Los Angeles to Beijing (2001) ISBN: 978-0-679-78136-3
  • Inventing Japan: From Empire to Economic Miracle 1853–1964 (2003) ISBN: 978-0-679-64085-1
  • Occidentalism: The West in the Eyes of Its Enemies (2004) with Avishai Margalit ISBN: 978-0-14-303487-2
  • Murder in Amsterdam: The Death of Theo Van Gogh and the Limits of Tolerance (2006) ISBN: 978-1-59420-108-0 winner of The Los Angeles Times Book Prize for the Best Current Interest Book.
  • Conversations with John Schlesinger (2006) ISBN: 0-375-75763-5
  • Commentary on the History of China for the time period of The Last Emperor, The Criterion Collection 2008 DVDs (ASIN: B000ZM1MIW, ISBN: 978-1-60465-014-3).
  • The China Lover (2008) novel ISBN: 978-1-59420-194-3
  • Taming the Gods: Religion and Democracy on Three Continents (2010) ISBN: 978-0-691-13489-5, with some historical examples of the value the separation of religion and national governance with the separation of church and state as one example.
  • Grenzen aan de vrijheid: van De Sade tot Wilders (Limits to Freedom: From De Sade to Wilders) (2010) ISBN: 978-90-477-0262-7 – Essay for the Month of Philosophy in the Netherlands.
  • Year Zero: A History of 1945. New York, NY: The Penguin Press. . ISBN 978-1594204364. 
  • Theater of Cruelty (2014)
  • Their Promised Land: My Grandparents in Love and War (2016)
Eseuri

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 „Ian Buruma” (în neerlandeză). Leidse Hoogleraren[*]. Wikidata Q23667505. Accesat în .
  2. ↑ „Ian Buruma” (în germană). Munzinger Personen[*]. Wikidata Q107343683. Accesat în .
  3. ↑ „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Catalogul Bibliotecii Naționale Germane[*]. Wikidata Q23833686. Accesat în .
  4. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  5. 1 2 „Ian Buruma” (în germană). Catalogul Bibliotecii Naționale Germane[*]. Wikidata Q23833686. Accesat în .
  6. ↑ „Ian Buruma”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  7. ↑ https://erasmusprijs.org/prijswinnaars/ian-buruma/. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ „Dutch Heights”. Wikidata Q126083874. Accesat în .
  9. ↑ Schuessler, Jennifer. "Ian Buruma Named Editor of The New York Review of Books", The New York Times, 18 mai 2017
  10. ↑ "Contents: Contributors", New York Review of Books, 17 august 2017, Vol. 64, No. 13
  11. ↑ „Bard Faculty: Ian Buruma”. Accesat în .
  12. ↑ Grimes, William (). „Bumping Into Boundaries in a Land of Tolerance (book review”. New York Times. Accesat în .
  13. ↑ Peter Collier. "Backbone, Berman, and Buruma: A Debate that Actually Matters" Arhivat în , la Wayback Machine., World Affairs Journal.
  14. ↑ „Conversations with John Schlesinger”. Random House.
  15. ↑ „In praise of Englishness”. The Economist. .
  16. ↑ „Former Laureates: Ian Buruma, 2008”. Accesat în .
  17. ↑ „The Kuyper Prize”. Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Interviuri
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ian_Buruma&oldid=17953857