Gaston Doumergue

Gaston Doumergue
Doumergue in 1924
Date personale
Nume la naștere	Pierre Paul Henri Gaston Doumergue
Născut	1 august 1863(1863-08-01) Aigues-Vives, France
Decedat	18 iunie 1937 (73 de ani) Aigues-Vives, France
Înmormântat	Aigues-Vives
Cauza decesului	cauze naturale (embolie pulmonară)
Părinți	Françoise Pattus[*][[Françoise Pattus ((1826-1920))|​]]
Căsătorit cu	fr
Cetățenie	Franța
Religie	protestantism
Ocupație	politician
Locul desfășurării activității	Paris
Limbi vorbite	franceză
Președinte al Franței
În funcție 13 iunie 1924 – 13 iunie 1931
Prim-ministru	Frédéric François-Marsal Édouard Herriot Paul Painlevé Aristide Briand Raymond Poincaré André Tardieu Camille Chautemps Théodore Steeg Pierre Laval
Precedat de	Alexandre Millerand
Succedat de	Paul Doumer
Prim-ministru al Franței
În funcție 9 februarie 1934 – 8 noiembrie 1934
Președinte	Albert Lebrun
Precedat de	Édouard Daladier
Succedat de	Pierre-Étienne Flandin
În funcție 9 decembrie 1913 – 9 iunie 1914
Președinte	Raymond Poincaré
Precedat de	Louis Barthou
Succedat de	Alexandre Ribot
Premii	Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]​ (1926) Legiunea de Onoare, cl. II[*]​ Order of the White Eagle (Second Polish Republic)[*][[Order of the White Eagle (Second Polish Republic) (the Polish order of merit from 1921 to 1939)|​]] (1924) Ordinul Trei Stele, clasa I[*]​ Grand Master of the Legion of Honour[*][[Grand Master of the Legion of Honour |​]] ordre du Dragon d'Annam[*][[ordre du Dragon d'Annam |​]] ordre de l'Étoile d'Anjouan[*][[ordre de l'Étoile d'Anjouan (order)|​]] Riddare av Serafimerorden[*][[Riddare av Serafimerorden |​]] (1927) Crucea Libertății[*]​ ...mai multe...
Partid politic	Partidul Radical
Alma mater	Universitatea din Paris
Semnătură

Pierre Paul Henri Gaston Doumergue(franceză: [ɡastɔ̃ dumɛʁɡ] - n. 1 august 1863, Aigues-Vives, Languedoc-Roussillon, Franța – d. 18 iunie 1937, Aigues-Vives, Languedoc-Roussillon, Franța) a fost un politician francez care a servit ca președinte al Franței din 1924 până în 1931.

Însărcinat cu portofolii ministeriale importante, a fost numit pentru prima dată președinte al Consiliului de Miniștri^⁠(d) în 1913, dar a fost forțat să părăsească puterea la câteva luni după numirea sa. A fost ales ca Președinte al Senatului în 1923.

La sfârșitul mandatului său de președinte al Franței, refuzând să concureze cu eventualul său succesor, Doumergue s-a retras, dar a prezidat un guvern de unitate națională în timpul crizei create de revoltele din 6 februarie 1934^⁠(d).

Carieră politică

Vezi și

• Franța interbelică
• Criza din 6 februarie 1934
• Listă de coperți ale revistei Time (în anii 1920) – Coperțile revistei Time în zilele de 21 iulie 1924 și 2 august 1926

Bibliografie

• fr Arnoux, Pascal (2001). Histoire des rois de France et des chefs d'État [History of the Kings of France and the Heads of State]. Le présent de l'histoire. Monaco: Éditions du Rocher. pp. 358–359. ISBN 2-268-03925-0. 
• fr Berstein, Serge (2002). Chef de l'État : l'histoire vivante des 22 présidents à l'épreuve du pouvoir [Head of State: the living history of the 22 presidents put to the test of power]. L'histoire au présent. Paris: Armand Colin. ISBN 2-200-26245-0. ISSN 1637-8156.  Format:Fountain pen
• fr Cabanel, Patrick (2020). „Doumergue Gaston”. În Encrevé, André; Cabanel, Patrick. Dictionnaire biographique des protestants français de 1787 à nos jours : D-G [Biographical dictionary of French Protestants from 1787 to the present day: D–G]. II. Paris: Max Chaleil. pp. 264–265. ISBN 978-2-8462-1288-5. 
• fr Chamboredon, Robert (aprilie 2014). „Gaston Doumergue (1863–1937) : d'Aigues-Vives à l'Élysée” [Gaston Doumergue (1863–1937): from Aigues-Vives to the Élysée]. Revue d'histoire moderne et contemporaine de Nîmes et du Gard. Société d'histoire de Nîmes et du Gard (29): 91–108. ISSN 1763-4946. 
• fr Duclert, Vincent (2010). Rousso, Henry, ed. La République imaginée : 1870–1914 [The imagined Republic: 1870–1914]. Histoire de France. Paris: Belin. ISBN 978-2-7011-3388-1. 
• fr Folch, Arnaud; Perrault, Guillaume (2011). Les présidents de la République [The Presidents of the Republic]. Pour les nuls. Paris: First éditions. ISBN 978-2-7540-2066-4.  Format:Fountain pen
• fr Lafue, Pierre (1933). Gaston Doumergue – Sa vie et son destin [Gaston Doumergue – His life and his destiny]. Librairie Plon.  Format:Fountain pen
• fr Miquel, Pierre (1989). La Troisième République [The Third Republic]. Paris: Fayard. ISBN 2-213-02361-1. 
• fr Néauber and Company, ed. (1904). Dictionnaire biographique et album du Gard [Biographical dictionary and album of Gard]. Les Dictionnaires Départementaux. Paris: Librairie E. Flammarion. p. 220 – via Gallica. 
• fr Rives, Jean (1992). Gaston Doumergue : du modèle républicain au Sauveur Suprême [Gaston Doumergue: from the republican model to Supreme Saviour]. Toulouse: Presses de l'Institut d'études politiques de Toulouse – via Gallica.  Format:Fountain pen
• fr Robert, Adolphe (1960). Jolly, Jean, ed. Dictionnaire des parlementaires français : notices biographiques sur les ministres, sénateurs et députés français de 1889 à 1940 [Dictionary of French parliamentarians: biographical notes on French ministers, senators and deputies from 1889 to 1940]. Presses Universitaires de France. pp. 1476–1481. OCLC 444421.  Format:Fountain pen
• fr Simard, Marc (1990). „Doumergue et la réforme de l'État en 1934 : La Dernière Chance de la IIIe République?” [Doumergue and the reform of the State in 1934: The Last Chance of the Third Republic?]. French Historical Studies. 16 (3): 576–596. doi:10.2307/286488. JSTOR 286488. 
• fr Yvert, Benoît (2007). Premiers ministres et présidents du Conseil : Histoire et dictionnaire raisonné des chefs du gouvernement en France, 1815–2007 [Prime ministers and presidents of the Council: History and reasoned dictionary of the heads of government in France, 1815–2007]. Tempus. 187. Paris: Perrin. ISBN 978-2-262-02687-5. ISSN 1633-8294. 

Legături externe

Materiale media legate de Gaston Doumergue la Wikimedia Commons

• 1927 clip of Gaston Doumergue receiving his honorary degree from Oxford
• Materiale selecționate din ziare despre Gaston Doumergue în 20th Century Press Archives din cadrul Bibliotecii Naționale de Economie din Germania (ZBW)

Funcții politice
Predecesor: Albert Decrais	Ministru al coloniilor 1902–1905	Succesor: Étienne Clémentel
Titlu nou	Ministru al muncii 1906	Succesor: René Viviani
Predecesor: Georges Trouillot	Ministru al comerțului și industriei 1906–1908	Succesor: Jean Cruppi
Predecesor: Aristide Briand	Ministru al instrucțiunii publice și al artelor frumoase 1908–1910	Succesor: Maurice Faure
Predecesor: Louis Barthou	Prim-ministru al Franței 1913–1914	Succesor: Alexandre Ribot
Predecesor: Stéphen Pichon	Ministru al afacerilor externe 1913–1914	Succesor: Léon Bourgeois
Predecesor: René Viviani	Ministru al afacerilor externe 1914	Succesor: Théophile Delcassé
Predecesor: Maurice Raynaud	Ministru al coloniilor 1914–1917	Succesor: André Maginot
Predecesor: Léon Bourgeois	Președinte al Senatului 1923–1924	Succesor: Justin de Selves
Predecesor: Alexandre Millerand	Președinte al Franței 1924–1931	Succesor: Paul Doumer
Predecesor: Édouard Daladier	Prim-ministru al Franței 1934	Succesor: Pierre Étienne Flandin
Titluri regale
Predecesor: Alexandre Millerand	Co-Principe de Andorra 1924–1931 Împreună cu: Justí Guitart i Vilardebó	Succesor: Paul Doumer
Premii și realizări
Predecesor: Alexey Rykov	Cover of Time magazine 21 iulie 1924	Succesor: William Sproule
Predecesor: Helen Wills	Cover of Time magazine 2 august 1926	Succesor: George E. Brennan