Deuteriu
| Deuteriu | |
| Masă molară | 2,01410177811 u.a.m.[1] |
|---|---|
| Punct de topire | −254,43 °C |
| Punct de fierbere | −249,58 °C |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Deuteriul sau hidrogen-2 (simbol D sau 2H) este unul dintre cei doi izotopii stabili ai hidrogenului, celălalt fiind protiu, sau hidrogen-1, 1H. Nucleul de deuteriu (deuteronul) conține un proton și un neutron (numărul de masă 2), în timp ce protiul nu conține neutroni.
Denumirea „deuteriu” provine din cuvântul grecesc „deuteros”, care înseamnă „al doilea”.[3][4] Chimistul american Harold Urey a descoperit deuteriul în 1931. Urey și alți cercetători au obținut probe de apă grea în care izotopul 2H era concentrat în proporție mare. Descoperirea deuteriului i-a adus lui Urey Premiul Nobel în 1934.
Se formează în urma capturării unui neutron de către atomul de hidrogen.
Simbol chimic
[modificare | modificare sursă]Deuteriul este frecvent reprezentat prin simbolul chimic D. Deoarece este un izotop al hidrogenului cu număr de masă 2, este reprezentat și prin simbolul 2H. IUPAC permite folosirea ambelor simboluri, dar notația 2H este preferată[2].
Compuși chimici ai deuteriului
[modificare | modificare sursă]- D2O, apă grea se foloseste ca moderator in reactorii centralelor nucleare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Filip G. Kondev; W.J. Huang; G. Audi; Meng Wang; S. Naimi; Xing Xu (martie 2017). „The AME2016 atomic mass evaluation (I). Evaluation of input data; and adjustment procedures”. Chinese Physics C (în engleză). 41 (3): 030002. doi:10.1088/1674-1137/41/3/030002. Wikidata Q45846010. Accesat în .
- ↑ „§ IR-3.3.2 Provisional Recommendations”. Nomenclature of Inorganic Chemistry. Chemical Nomenclature and Structure Representation Division, IUPAC. Accesat în .