A doua președinție a lui Donald Trump

Portertul oficial la inaugurare
Începutul mandatului	20 ianuarie 2025
Sfârșitul mandatului	Prezent
Vicepreședinte	JD Vance
Guvern	Listă completă
Partid	Partidul Republican
Ales	2024
Reședință	Casa Albă
Predecesor	Joe Biden
Website	whitehouse.gov

Al doilea și actualul mandat al lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite a început odată cu învestirea sa ca al 47-lea președinte, pe 20 ianuarie 2025. Trump, membru al Partidului Republican, a mai deținut anterior funcția de președinte (al 45-lea) în perioada 2017–2021. El a pierdut alegerile din 2020 în fața candidatului democrat Joe Biden, dar a câștigat ulterior alegerile din 2024 împotriva candidatei democrate Kamala Harris. Trump este al doilea fost președinte american care revine în funcție. Pe lângă cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump, Partidul Republican deține în prezent și majorități simple în Camera Reprezentanților și în Senat, obținând astfel un control total asupra ramurilor guvernului federal (așa-numita „trifecta” guvernamentală).

În cursul anului 2025, Trump a semnat 225 de ordine executive, cel mai mare număr emis de un președinte într-un singur an de la Franklin D. Roosevelt încoace. Multe dintre acestea au fost sau sunt contestate în instanță. Încercările sale de a extinde puterea prezidențială și conflictul cu instanțele judecătorești au fost descrise drept o trăsătură definitorie a celui de-al doilea mandat al său de președinte. În domeniul imigrației, Trump a promulgat Legea Laken Riley, a încercat să restricționeze acordarea cetățeniei prin naștere și a dispus deportarea în masă a imigranților. În ianuarie 2025, Trump a înființat Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE), aflat pentru scurt timp sub coordonarea lui Elon Musk. DOGE a primit sarcina de a reduce cheltuielile federale și dimensiunea aparatului guvernamental, supervizând concedieri în masă ale funcționarilor publici, precum și desființarea unor agenții guvernamentale, cum ar fi Agenția pentru Dezvoltare Internațională. De asemenea, Trump a promulgat legea „One Big Beautiful Bill Act”, care a prelungit definitiv reducerile de taxe introduse în timpul primului său mandat, ducând totodată la o creștere a deficitului cu aproximativ 3.000 de miliarde de dolari până în 2034. De asemenea, Trump a supervizat o serie de majorări și suspendări ale tarifelor vamale, ceea ce a dus la tarife de retorsiune din partea altor țări și la volatilitate pe pieța bursieră.

Pe plan internațional, Trump a continuat să promoveze o politică externă expansionistă și agresivă, inclusiv prin utilizarea sporită a forței militare. Administrația sa a intensificat sprijinul pentru Israel în războiul din Gaza, a lovit ținte Houthi în Yemen în perioada martie–mai 2025 și a sprijinit Israelul în Războiul de Douăsprezece Zile din iunie 2025, conflict în timpul căruia a efectuat lovituri asupra siturilor nucleare iraniene.. La începutul lunii octombrie 2025, a fost semnat planul lui Trump pentru un acord de încetare a focului în Fâșia Gaza între Israel și Hamas. Trump a autorizat o serie de lovituri împotriva unor suspecți de trafic de droguri în Marea Caraibilor – acțiuni a căror legalitate este intens contestată atât în ​​temeiul legislației americane, cât și al celei internaționale – și a ordonat ulterior o intervenție militară pentru înlăturarea de la putere și capturarea lui Nicolás Maduro, președintele contestat al Venezuelei, susținând că guvernul acestuia avea legături cu rețele narcoteroiste și complota pentru a inunda Statele Unite cu cocaină. În urma raidului, Venezuela a devenit – într-o situație contestată – un stat-marionetă de facto al Statelor Unite, aflându-se sub controlul secretarului de stat Marco Rubio. În februarie 2026, el a lansat un atac major asupra Iranului alături de Israel, cu obiectivul declarat de schimbare a regimului, inclusiv asasinarea Liderului suprem al Iranului Ali Khamenei, ceea ce a dus la criza Strâmtorii Hormuz din 2026 și la criza combustibilului. Ca și în prima sa președinție, Trump a inițiat retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății, din Acordurile climatice de la Paris și din UNESCO.

Administrația Trump a fost criticată pentru vizarea oponenților politici și a societății civile. Multe dintre acțiunile administrației sale au fost considerate de către sistemul judiciar ilegale și neconstituționale, și au fost criticate ca fiind autoritare și fasciste. Aceste acțiuni au fost, de asemenea, văzute ca contribuind la erodarea democrației din țară. Trump este primul președinte cu o condamnare pentru fapte penale, fiind condamnat în 2024 pentru falsificarea documentelor comerciale pentru a ascunde plățile banilor pentru tăcere. După ce a preluat funcția la 78 de ani și șapte luni, el este cea mai în vârstă persoană care a devenit președinte al SUA.

Etape importante

Alegerile din 2024

Articole principale: Campania prezidențială a lui Donald Trump din 2024 și Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2024

Pentru informații suplimentare, vezi Alegeri în Statele Unite ale Americii, 2024 și Alegeri primare în Partidul Republican, 2024

Rezultatele votului din 2024 cu Colegiul Electoral

Trump, care a deținut anterior funcția de al 45-lea președinte al Statelor Unite între 2017 și 2021 și a pierdut cursa pentru realegere în fața lui Joe Biden la alegerile prezidențiale din 2020, și-a anunțat candidatura pentru nominalizarea Partidului Republican la alegerile prezidențiale din 2024 pe 15 noiembrie 2022. În martie 2024, Trump a obținut nominalizarea republicană. Trump l-a ales pe senatorul JD Vance din Ohio – un fost critic al său – drept candidat la funcția de vicepreședinte, iar cei doi au fost nominalizați oficial în cadrul Convenției Naționale Republicane din 2024.

În primele ore ale zilei de 6 noiembrie 2024, imediat după alegeri, s-a estimat că Trump a câștigat președinția. Trump a câștigat alegerile prezidențiale cu 312 voturi în Colegiul Electoral și 49,8% din votul popular, în timp ce Kamala Harris a obținut 226 de voturi în Colegiul Electoral și 48,3% din votul popular. Odată cu preluarea mandatului, Trump a devenit al doilea președinte din istoria SUA care exercită mandate neconsecutive — după Grover Cleveland în 1893 — și primul președinte cu o condamnare penală pentru o infracțiune gravă, în urma verdictului de vinovăție din mai 2024. În cadrul alegerilor parlamentare desfășurate simultan, republicanii au obținut controlul deplin asupra ramurilor legislativă și executivă ale guvernului („trifecta”), după ce și-au păstrat majoritatea în Camera Reprezentanților și au recâștigat controlul asupra Senatului pentru prima dată de la primul mandat al lui Trump.

Perioada de tranziție și inaugurarea

Perioada de tranziție prezidențială a început în urma victoriei lui Trump la alegerile prezidențiale din SUA din 2024, deși acesta îi desemnase deja pe Linda McMahon și Howard Lutnick să înceapă planificarea tranziției încă din august 2024. Potrivit publicației The New York Times, Trump era „superstițios” și prefera să evite discuțiile despre procesul de tranziție prezidențială până după ziua alegerilor. Echipa sa de tranziție s-a bazat pe activitatea institutului America First Policy Institute, și nu pe cea a Heritage Foundation – un think-tank conservator care a stârnit controverse în timpul campaniei electorale din cauza „Proiectului 2025”, un set de inițiative menite să remodeleze guvernul federal. Până în luna octombrie, el nu participase la procesul federal de tranziție prezidențială și, până în noiembrie, nu semnase angajamentul obligatoriu privind conduita etică.

În perioada de tranziție, Trump a anunțat nominalizările pentru cabinetul și administrația sa. Trump a fost învestit în funcție pe 20 ianuarie 2025. Jurământul i-a fost administrat de președintele Curții Supreme, John Roberts. Ceremonia de învestire a avut loc în interior, în Rotonda Capitoliului, din cauza unui val de frig sever.

Primele 100 de zile

În primele o sută de zile ale mandatului său, Trump a semnat 143 de ordine executive – cel mai mare număr înregistrat de vreun președinte în această perioadă –, 42 de memorandumuri prezidențiale, 42 de proclamații prezidențiale, Legea Laken Riley, o lege privind continuarea finanțării și alte acte normative destinate Congresului. Utilizarea intensă a ordinelor executive de către Trump a suscitat reacții împărțite atât în ​​rândul republicanilor, cât și al democraților. Unele ordine executive au pus la încercare limitele autorității executive, în timp ce altele au fost imediat contestate pe cale juridică. Printre principalele teme abordate de Trump s-au numărat reforma sistemului de imigrație, deportările, impunerea de tarife vamale altor state, reducerea cheltuielilor și a personalului din administrația federală, extinderea autorității executive și implementarea unei politici externe non-intervenționiste.

Administrație

Cabinet

Articol principal: A doua administrație Donald Trump

Cabinet meeting in February 2025

Alegerile lui Trump pentru componența cabinetului au fost descrise de mass-media ca punând preț pe loialitatea personală în detrimentul experienței relevante și ca reunind o gamă de ideologii contradictorii și „personalități eclectice”. De asemenea, administrația a fost descrisă drept cea mai bogată din istoria modernă, peste 13 miliardari fiind selectați pentru a ocupa funcții guvernamentale. Trump a nominalizat sau a numit 23 de foști angajați ai Fox News în cadrul administrației sale. De remarcat este faptul că nominalizarea lui Scott Bessent pentru funcția de secretar al Trezoreriei a făcut din acesta cea mai înaltă oficialitate guvernamentală din Statele Unite care își asumă public identitatea LGBTQ.

În martie 2026, The Wall Street Journal a relatat că Trump intenționa să o demită pe Kristi Noem în urma unei audieri în Comisia Juridică a Senatului, în cadrul căreia aceasta a fost criticată pentru acțiunile sale din timpul mandatului – inclusiv modul în care a gestionat cazurile uciderii lui Renée Good și a lui Alex Pretti, relațiile nepotrivite cu consilierul său, Corey Lewandowski, și gestionarea defectuoasă a fondurilor. Pe 5 martie, Trump a anunțat numirea acesteia într-o nouă funcție, cea de „Emisar special pentru Scutul Americilor” (Special Envoy for The Shield of the Americas), și l-a desemnat pe senatorul de Oklahoma, Markwayne Mullin, drept succesor al său la conducerea Departamentului pentru Securitate Internă. Noem este primul membru al cabinetului înlăturat din funcție în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump.

Teste de loialitate

După începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump la președinție, echipe de verificare din cadrul Casei Albe s-au deplasat la agențiile federale pentru a evalua candidații la angajare în funcție de loialitatea acestora față de agenda președintelui. În prima sa zi de mandat, Trump a semnat un ordin executiv prin care susținea restabilirea practicilor federale de angajare bazate pe merit și a „dedicării față de Constituția noastră”. În cadrul programului federal de amânare a demisiilor, administrația Trump a solicitat „loialitate” din partea angajaților federali. Într-o abatere de la practica comunicării neutre din punct de vedere politic, Departamentul de Justiție a emis note interne referitoare la „insubordonare” și „conduită reprobabilă” și a promis că îi va urmări pe oponenții măsurilor de reducere a costurilor inițiate de Trump „până la capătul lumii”, acțiune descrisă de oficiali actuali și foști oficiali din cadrul organelor de aplicare a legii drept o campanie de intimidare la adresa agenților care nu dădeau dovadă de o loialitate suficientă față de Trump.

Au fost trimiși angajați în diverse agenții federale pentru a identifica eventuale sentimente anti-Trump în cadrul instituțiilor guvernamentale. Unor noi angajați li s-a cerut să ofere exemple despre modul în care au sprijinit campania prezidențială a lui Trump din 2024 și să precizeze momentul în care au avut „revelația MAGA”; de asemenea, trebuia să-și demonstreze „entuziasmul”, să beneficieze de recomandări pozitive din partea unor loialiști confirmați și să ofere acces la conturile lor de pe rețelele de socializare. Agenția Associated Press a descris aceste teste riguroase de loialitate drept o modalitate de a-i separa pe cei care aderă la ortodoxia republicană tradițională de susținătorii ideologiei MAGA a lui Trump. Candidații pentru funcții de conducere în domeniul serviciilor de informații și al organelor de aplicare a legii au fost supuși unor teste de loialitate față de Trump. Aceștia au fost rugați să răspundă cu „da” sau „nu” la întrebări privind dacă evenimentele din 6 ianuarie au fost o „operațiune internă” (orchestrată din interior) și dacă alegerile din 2020 au fost „furate”. Cei care nu au răspuns afirmativ la ambele întrebări nu au fost angajați.

Consilieri

Trump a beneficiat de sprijinul lui Elon Musk, al altor strategi politici și al unui grup de lucru dedicat combaterii antisemitismului. Consilierii au fost Christopher Rufo pe educație; Stephen Miller pe politică internă și imigrație; patru co-autori ai Project 2025: Russell Vought, Peter Navarro, Paul S. Atkins și Brendan Carr.

Ordine executive

Trump signed the most first-day executive orders of recent presidents. First-day executive orders by previous ten presidents, 1969–2025

Trump și-a început mandatul semnând cel mai mare număr de ordine executive din istorie în prima zi a unui mandat prezidențial în Statele Unite, și anume 26 de astfel de ordine. Modul în care Trump a semnat ordinele executive a fost descris drept o campanie de tip „șoc și uimire” (shock and awe), care a pus la încercare limitele autorității executive. La patru zile de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, o analiză realizată de revista Time a relevat că aproape două treimi din acțiunile sale executive „reflectă total sau parțial” propunerile din cadrul „Project 2025”, concluzie susținută și de o analiză a Bloomberg Government.

Semnarea multora dintre ordinele executive ale lui Trump este contestată în instanță, acestea vizând aspecte precum finanțarea federală, statutul angajaților federali, imigrația, programele federale, disponibilitatea datelor guvernamentale și altele. Majoritatea acțiunilor în instanță inițiale au fost intentate ca răspuns la ordinele executive privind înființarea Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE) – inclusiv Ordinul Executiv 14158 – și la măsurile de reducere a costurilor adoptate de Elon Musk și echipa DOGE în raport cu agențiile federale.

Politici economice, asupra comerțului și tarifele

Rata șomajului în SUA începând cu 2025; șomajul a crescut în timpul mandatului lui Trump.

Variația ratei ocupării forței de muncă în afara sectorului agricol din 2021

Rata de creștere a PIB-ului

În primul trimestru al anului 2025, creșterea economică a fost negativă, de -0,5%. CBS News a relatat că declinul a survenit deoarece „companiile s-au grăbit să importe bunuri străine înainte de introducerea noilor tarife vamale americane”. Creșterea economică din al doilea trimestru a fost de 3,8% în ritm anualizat (ca și cum s-ar fi menținut pe parcursul întregului an). În al treilea trimestru, PIB-ul real a crescut cu 4,3%, cel mai rapid ritm din ultimii doi ani.

Inflația

Până în mai 2026, în timpul războiului dintre SUA și Israel și Iran, inflația a atins cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, conform datelor guvernamentale, iar încrederea consumatorilor – reflectată de Indicele Sentimentului Consumatorului – a coborât la minime istorice.

One Big Beautiful Bill Act

Articol principal: One Big Beautiful Bill Act

Legea „One Big Beautiful Bill” (OBBBA) reprezintă o componentă esențială a agendei economice a administrației Trump. Aceasta prelungește permanent cotele de impozitare pentru persoane fizice promulgate de Trump în 2017, care urmau să expire la sfârșitul anului 2025. Actul normativ majorează plafonul deducerii pentru impozitele locale și statale la 40.000 de dolari pentru contribuabilii cu venituri sub 500.000 de dolari, urmând ca limita să revină la 10.000 de dolari după cinci ani. Legea introduce diverse deduceri fiscale pentru bacșișuri, plata orelor suplimentare și creditele auto, precum și „conturile Trump” – care permit părinților să deschidă conturi cu impozitare amânată în beneficiul copiilor lor –, toate aceste măsuri având un termen de valabilitate până în 2028. De asemenea, legea prevede o majorare permanentă cu 200 de dolari a creditului fiscal pentru copii, instituie o taxă de 1% asupra remitențelor și majorează impozitul pe veniturile din investiții ale fondurilor de dotare universitare. Actul elimină treptat anumite credite fiscale pentru energie curată incluse în Legea privind reducerea inflației (Inflation Reduction Act) din timpul administrației Biden și favorizează combustibilii fosili în detrimentul energiei regenerabile. În plus, legea sporește creditul fiscal pentru producția avansată de semiconductori și abrogă taxa pe amortizoarele de armă.

Legea OBBBA a fost criticată pentru limitarea acoperirii asigurărilor de sănătate și pentru faptul că a dus la un transfer de bogăție către segmentele superioare ale populației. Se estimează că aceasta va adăuga un total de 3.000 de miliarde de dolari la datoria națională a Statelor Unite până în anul 2034, potrivit Biroului de Buget al Congresului.

Blocarea activității guvernamentale în octombrie–noiembrie 2025

Vezi și: Blocarea activității guvernului federal al Statelor Unite în 2025 .

Deoarece Senatul nu a reușit să întrunească 60 de voturi, conform regulilor privind filibuster-ului, finanțarea serviciilor neesențiale a încetat la 1 octombrie 2025. Pe parcursul lunii octombrie și până în noiembrie, Senatul a organizat 14 voturi, niciunul dintre acestea nereușind să atingă pragul de 60 de voturi. Blocajul bugetar a luat sfârșit pe 12 noiembrie.

La începutul lunii octombrie, liderul majorității din Senat, John Thune, a declarat: „Avem o majoritate de senatori — 55 de senatori au votat deja pentru această rezoluție de finanțare continuă (CR) simplă, pe termen scurt și nepartizană”. Liderul minorității, Chuck Schumer, a luat cuvântul în plenul Senatului, afirmând că 70% dintre americani susțineau menținerea aceluiași nivel de finanțare pentru Affordable Care Act, cunoscut informal sub numele de „Obamacare”. În plus, Schumer a susținut că un sondaj realizat de KFF a indicat faptul că 57% dintre susținătorii mișcării MAGA erau, de asemenea, în favoarea menținerii finanțării pentru Obamacare.

Guvernele a 25 de state au dat în judecată administrația Trump în legătură cu ajutoarele SNAP (cunoscute sub numele de „tichete de masă”), care urmau să se epuizeze în prima zi a lunii noiembrie. Unul din opt americani depinde de aceste ajutoare. SNAP este acronimul pentru „Supplemental Nutrition Assistance Program” (Programul de Asistență Nutrițională Suplimentară). Administrația susține că legea îi interzice să utilizeze „fondul de rezervă” pentru cheltuieli operaționale curente, întrucât acești bani sunt destinați unor situații excepționale, precum uraganul Melissa. Statele reclamante afirmă că această poziție contravine prevederilor legale și reprezintă o „schimbare drastică”, subliniind că fondul de rezervă a mai fost utilizat pentru finanțarea SNAP în timpul blocajului guvernamental din 2019.

Pe 31 octombrie, un judecător federal din Rhode Island a invocat Legea privind procedura administrativă și a dispus, cu titlu provizoriu, ca administrația Trump să continue finanțarea programului SNAP. Un al doilea judecător federal, din Boston, a declarat că planul administrației Trump de a sista finanțarea SNAP pe durata blocajului activității guvernamentale (shutdown) încălca legea, însă nu a dispus reluarea plăților.

Pe 7 noiembrie, judecătoarea Ketanji Brown Jackson a suspendat temporar ordinul instanței inferioare care impunea plata integrală a beneficiilor SNAP. ABC News a relatat că „cel puțin nouă state începuseră deja să acorde beneficii SNAP, conform instrucțiunilor agenției federale care gestionează programul”, printre acestea numărându-se, potrivit informațiilor, California, Wisconsin, Kansas, Pennsylvania, New York, New Jersey și Vermont.

La începutul lunii noiembrie, Trump a cerut eliminarea regulii și a tradiției Senatului privind filibuster-ul. Pe 6 noiembrie, unii senatori republicani au discutat despre transformarea unei rezoluții de finanțare provizorie („Continuing Resolution”) de tip „curat” (fără amendamente) într-una dintre excepțiile de la regula filibuster-ului, însă se estimează că o astfel de schimbare este puțin probabilă.

Pe 9 noiembrie, Senatul a ajuns la un compromis, întrunind 60 de voturi pentru un pachet legislativ de tip „mini-bus” care urma să finanțeze anumite departamente până în septembrie anul viitor, iar restul administrației federale până pe 30 ianuarie. Programul SNAP urma să beneficieze de finanțare până în septembrie 2026. Republicanii din Senat au acceptat organizarea unui vot privind finanțarea programului Obamacare până în a doua săptămână a lunii decembrie. Opt democrați au votat alături de republicani pentru a pune capăt blocajului activității guvernamentale. Pe 12 noiembrie, Camera Reprezentanților a adoptat proiectul de lege cu 222 de voturi „pentru” și 209 „împotrivă”. Ulterior, Trump a promulgat legea. CBS News a relatat: „Moderații au considerat acordul — după ce liderii republicani au refuzat propunerea lui Schumer — drept cea mai bună ofertă pe care o puteau obține, argumentând că prelungirea blocajului nu ar fi făcut decât să provoace și mai multe dificultăți, fără nicio speranță de a obține un acord mai favorabil”. În plus, senatorul Tim Kaine (democrat din Virginia) a fost convins să susțină măsura de către o nouă rezoluție provizorie de finanțare venită din partea Casei Albe, care anula concedierile efectuate în octombrie.

Finanțarea guvernamentală începând cu 30 ianuarie 2026

Pe 8 ianuarie 2026, Camera Reprezentanților a votat, cu 397 de voturi pentru și 28 împotrivă, un pachet format din trei proiecte de lege – cunoscut sub denumirea de „minibus” – propus anterior în cursul aceleiași săptămâni de către negociatorii Camerei și ai Senatului.

A avut loc o suspendare parțială a activității guvernamentale în perioada 31 ianuarie – 3 februarie 2026. La 3 februarie, Camera Reprezentanților a adoptat, iar președintele Trump a promulgat varianta Senatului privind finanțarea guvernului Statelor Unite până în luna septembrie, cu excepția Departamentului de Securitate Internă (DHS), a cărui finanțare a fost asigurată doar până pe 13 februarie. Această situație este rezultatul divergențelor dintre democrați și republicani cu privire la modul de abordare a evenimentelor din Minneapolis, Minnesota.

În cele din urmă, 21 de democrați din Camera Reprezentanților au votat pentru proiectul de lege privind finanțarea, iar 21 de republicani din Cameră au votat împotriva acestuia.

Suspendarea parțială a activității DHS începând cu 14 februarie 2026

O suspendare parțială a activității Departamentului de Securitate Internă a început sâmbătă, 14 februarie 2026. De la majoritatea angajaților guvernamentali vizați se așteaptă să își continue activitatea, însă plata salariilor ar putea fi întârziată, în funcție de durata suspendării. Această situație afectează Administrația pentru Securitatea Transporturilor (TSA), Agenția Federală pentru Gestionarea Situațiilor de Urgență (FEMA), Agenția pentru Securitate Cibernetică și a Infrastructurii (CISA), Serviciul Secret al SUA, Paza de Coastă a SUA și Serviciul pentru Imigrări și Vămi (ICE).

Dezacordul dintre republicani și democrați în Congres vizează, în ultima perioadă, situația din Minneapolis, Minnesota și, la modul mai general, politicile de aplicare a legislației privind imigrația și acțiunile administrației Trump.

Democrații solicită mandate judecătorești înainte ca agenții să poată pătrunde pe proprietăți private, interzicerea purtării măștilor faciale de către agenții ICE, utilizarea obligatorie a camerelor de corp și noi reglementări privind standardele de utilizare a forței. De altfel, atât președintele Trump, cât și secretarul pentru Securitate Internă, Kristi Noem, s-au pronunțat în favoarea utilizării camerelor de corp, începând cu Minneapolis și extinzând măsura la nivel național pe măsură ce devin disponibile fondurile necesare.

Comerțul și tarifele

Articol principal: Tarifele în a doua administrație Trump

Trump, alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în Scoția, în ziua semnării acordului comercial SUA-UE, pe 27 iulie 2025.

Trump a susținut cu fermitate tarifele vamale, atât în ​​timpul campaniei electorale, cât și în calitate de președinte. Pe ​​parcursul primelor 100 de zile de mandat, el a introdus tarife aplicabile mai multor țări – în special Chinei, Mexicului și Canadei – ceea ce a dus la măsuri de represalii.

Pe 2 aprilie 2025 – zi pe care Trump a numit-o „Ziua Eliberării” – acesta a anunțat instituirea unei taxe vamale universale de 10% asupra tuturor bunurilor importate în SUA (procentaj mai ridicat în cazul anumitor parteneri comerciali), pentru ca ulterior să dispună o suspendare de 90 de zile a măsurii, pe fondul unor scăderi înregistrate pe piață. Administrația Trump și-a propus încheierea a 90 de acorduri comerciale în acest interval, însă a reușit să finalizeze doar două până la data-limită de 9 iulie; totodată, negocierile cu China au continuat, ceea ce a dus la prelungirea termenului până la 1 august. După expirarea primului termen, Trump a amenințat cu majorarea tarifelor vamale pentru mai multe țări, inclusiv Japonia și Coreea de Sud.

După impunerea celor mai ridicate tarife vamale din SUA de la Marea Criză Economică încoace (eveniment numit „Ziua Eliberării” în aprilie 2025), Trump a susținut că „locurile de muncă și fabricile vor reveni în forță”. Cu toate acestea, numărul angajaților din sectorul manufacturier a scăzut în fiecare lună pe parcursul restului anului.

Deși Trump a susținut în decembrie 2025 că „inflația a încetat”, indicele prețurilor de consum (IPC) a început să crească în lunile care au urmat anunțului său din aprilie 2025 privind tarifele vamale.

Încrederea consumatorilor a scăzut în prima parte a celui de-al doilea mandat al lui Trump. Indicele încrederii consumatorilor al Universității din Michigan a atins un minim istoric în aprilie 2026.

Trump a impus tarife asupra produselor chinezești în februarie și aprilie 2025, declanșând un război comercial care a generat incertitudine, pe măsură ce China s-a orientat către alte surse.

În ianuarie 2026, dolarul american a atins cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Un dolar mai slab face ca bunurile americane să fie mai ieftine în străinătate, dar scumpește totodată produsele străine în SUA, având astfel tendința de a alimenta inflația.

Prețul petrolului a fost afectat la nivel internațional odată cu izbucnirea războiului din Iran din 2026.

Impactul imediat asupra pieței

Tarifele au fost suportate în principal de importatori prin comprimarea marjelor de profit. Oxford Economics a estimat că tarifele au contribuit cu aproximativ 0,4 puncte procentuale la rata anuală de 3,0% a Indicelui Prețurilor de Consum din septembrie 2025, menținând inflația peste ținta stabilită de Rezerva Federală. Profiturile companiilor au fost afectate semnificativ, firmele la nivel mondial raportând costuri de peste 35 de miliarde de dolari legate de tarife înainte de sezonul raportărilor financiare pentru trimestrul al treilea.

Președintele și CEO-ul TSMC, C. C. Wei, alături de președintele Trump și Howard Lutnick, anunțând planurile TSMC de a investi în SUA, 3 martie 2025.

Learning Resources, Inc. v. Trump

Pe 29 august 2025, Curtea de Apel a SUA pentru Circuitul Federal a decis, cu 7 voturi pentru și 4 împotrivă, că multe dintre tarifele vamale impuse de Trump erau invalide. Instanța de apel a stabilit că Legea privind puterile economice în caz de urgență internațională (1977) nu conferea prerogativele extinse pe care le invoca administrația Trump. Această decizie nu a vizat anumite tarife specifice, precum cele aplicate oțelului sau aluminiului, care fuseseră majorate în temeiul altor prerogative prezidențiale.

Pe 20 februarie 2026, Curtea Supremă a decis, în cauza Learning Resources, Inc. v. Trump, că IEEPA nu îi conferea președintelui autoritatea de a impune tarife vamale. Toate tarifele impuse în temeiul IEEPA au fost anulate.

China

Pe 12 mai, Statele Unite și China au anunțat că tarifele vamale vor fi reduse pentru o perioadă de 90 de zile. Tarifele SUA aplicate produselor chinezești urmau să scadă de la 145% la 30%, iar tarifele Chinei aplicate produselor americane urmau să scadă de la 125% la 10%. Totuși, acest nivel de 30% înseamnă în continuare costuri mai mari pentru consumatorii din Statele Unite comparativ cu situația existentă înainte de introducerea tarifelor inițiale de către Trump.

Pe 11 august 2025, acordul a fost extins pentru încă 90 de zile.

Uniunea Europeană

Pe 27 iulie 2025, Statele Unite și Uniunea Europeană au încheiat un acord comercial care prevedea tarife de 15% pentru exporturile europene. Acordul a fost anunțat de Trump și de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Turnberry, în Scoția. Statele europene s-au angajat să efectueze achiziții de energie în valoare de 750 de miliarde de dolari și investiții suplimentare de 600 de miliarde de dolari în Statele Unite.

Orientul Mijlociu

În perioada 13–16 mai 2025, Donald Trump a efectuat o vizită de patru zile în Orientul Mijlociu, concentrată în principal pe încheierea unor acorduri comerciale și atragerea de investiții în Statele Unite.

Propuneri privind accesibilitatea locuințelor

În ianuarie 2026, Trump a propus o serie de măsuri și politici menite să facă locuințele mai accesibile. Acestea au inclus interzicerea achiziționării de case unifamiliale de către „mari investitori instituționali”, achiziționarea de datorii ipotecare în valoare de până la 200 de miliarde de dolari pentru a reduce ratele dobânzilor la creditele ipotecare [demers început deja la începutul lunii], introducerea creditelor ipotecare cu scadență la 50 de ani și a celor transferabile, precum și posibilitatea ca persoanele care cumpără o locuință să utilizeze fondurile din planurile de economii pentru pensii de tip 401(k) pentru plata avansului.

Criticii afirmă că deficitul de locuințe este principala cauză a prețurilor mai ridicate și că remedierea acestei situații va necesita o serie de măsuri la nivel statal și local. De asemenea, aceștia susțin că introducerea creditelor ipotecare transferabile le-ar oferi proprietarilor actuali un avantaj și mai mare față de persoanele care achiziționează o locuință pentru prima dată.

În ianuarie 2026, Trump a anunțat că a dispus ca Fannie Mae și Freddie Mac să achiziționeze obligațiuni garantate prin ipoteci în valoare de până la 200 de miliarde de dolari, pentru a reduce ratele dobânzilor la noile credite ipotecare. De atunci, ratele dobânzilor au scăzut.

Politică externă

Articol principal: Politica externă a celei de a doua administrații Donald Trump

Întrebare: Există limite ale puterii tale globale?

      Da, există un singur lucru. Propria mea moralitate. Propria mea minte. Este singurul lucru care mă poate opri. Nu am nevoie de dreptul internațional. Nu urmăresc să fac rău oamenilor.

— Donald Trump, 7 ianuarie 2026

Corespondenții New York Times de la Casa Albă au scris că „Evaluarea domnului Trump... a reprezentat cea mai tranșantă recunoaștere de până acum a viziunii sale asupra lumii. La baza acesteia se află ideea că puterea națională – și nu legile, tratatele sau convențiile – ar trebui să fie factorul decisiv în confruntările dintre marile puteri.”

Un studiu din 2025 realizat de Pew Research Center a constatat că, în 19 dintre cele 24 de țări chestionate, peste jumătate dintre respondenți au declarat că nu au încredere în modul în care Trump gestionează afacerile internaționale, opiniile despre acesta variind semnificativ în funcție de orientarea ideologică și apartenența politică.

În rândul celor 24 de țări chestionate, cotele lui Trump pentru anul 2025 au fost, în medie, cu douăsprezece puncte procentuale sub cele ale lui Joe Biden din 2024 în ceea ce privește afacerile internaționale, deși Trump a obținut rezultate mai bune în rândul partidelor populiste de dreapta din Europa.

Un sondaj din 2026 în rândul respondenților europeni a relevat opinii predominant negative despre Trump în ceea ce privește afacerile internaționale.

Până în iulie 2026, Trump a efectuat 12 călătorii internaționale în 17 țări diferite în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial.

Politica externă din timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump a fost descrisă drept un amestec de politici imperialiste și expansioniste. Acesta a promovat o agendă de politică externă realistă și izolaționistă, bazată pe principiul „America First” (America pe primul loc). Administrația sa a privilegiat utilizarea „puterii dure” (hard power) pentru atingerea obiectivelor de politică externă și a desființat sau a retras sprijinul acordat unor organizații interne și internaționale menite să promoveze soft power-ul a Americii. Aceste măsuri au fost descrise drept o renunțare la influența globală americană și o acțiune care a creat un vid de putere, ulterior ocupat de Rusia și China.

Relațiile sale cu aliații au fost de natură tranzacțională, variind de la indiferență la ostilitate, și i-a amenințat cu tarife economice sau cu anexarea. S-a considerat că a luat partea Rusiei în contextul invaziei acesteia în Ucraina și că a orchestrat o ruptură a ordinii internaționale liberale bazate pe reguli, instaurată după 1945, precum și abandonarea multilateralismului.

Michael Klare a scris că limitarea influenței Chinei și prevenirea ascensiunii oricărei puteri rivale reprezintă obiectivul central al politicii externe a administrației. Trump a încercat să aprofundeze parteneriatul dintre SUA și India.

În timpul administrației Trump, s-a înregistrat o scădere semnificativă a opiniei publice internaționale față de SUA. Țări precum Canada, Germania, Regatul Unit, Danemarca și Finlanda și-au avertizat cetățenii cu privire la călătoriile în SUA.

Americi

Cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump a fost marcat de o reluare a ingerințelor americane în afacerile interne ale statelor latino-americane. Aceste demersuri au inclus atât amenințări, cât și promisiuni menite să influențeze rezultatele alegerilor din Honduras, Chile și Argentina, precum și amenințări cu impunerea de tarife vamale la adresa Braziliei și Mexicului și acțiuni militare împotriva Venezuelei.

Argentina

Pe 20 octombrie, Statele Unite și Argentina au convenit asupra unui acord de schimb valutar (swap) în valoare de până la 20 de miliarde de dolari. Referindu-se la președintele Argentinei, Javier Milei, și la alegerile de la jumătatea mandatului programate pentru 26 octombrie, președintele Trump a declarat: „Dacă pierde, nu vom fi generoși cu Argentina.”

Trump alături de președintele argentinian, Javier Milei, pe 14 octombrie 2025

Administrația Trump a anunțat, de asemenea, planuri de a spori importurile de carne de vită din Argentina. Asociația Națională a Crescătorilor de Bovine (National Cattlemen's Beef Association) s-a opus acestui plan, liderul acesteia declarând: „Dacă președintele Trump este într-adevăr un aliat al crescătorilor de bovine din America, îi solicităm să renunțe la această tentativă de a manipula piețele”. Pe 22 octombrie, Trump a scris pe rețelele de socializare că fermierii americani trebuie să contribuie la scăderea prețurilor la carnea de vită, afirmând totodată că aceștia „nu înțeleg că singurul motiv pentru care o duc atât de bine, pentru prima dată după decenii, este faptul că am impus tarife vamale pentru bovinele care intră în Statele Unite, inclusiv un tarif de 50% pentru cele din Brazilia”.

Atacurile asupra ambarcațiunilor

Vezi și: Operațiunea Southern Spear.

La ordinul lui Trump, Statele Unite au efectuat o serie de atacuri aeriene în Marea Caraibilor asupra unor ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri ilegale. Până la data de 4 ianuarie 2026, au fost executate în total 35 de lovituri, în urma cărora 115 persoane și-au pierdut viața, iar două au fost salvate după ce au supraviețuit atacurilor. Începând cu prima lovitură, efectuată pe 2 septembrie 2025 și soldată cu moartea a unsprezece persoane, administrația Trump a invocat combaterea „terorismului” practicat de cartelurile de droguri drept justificare pentru aceste atacuri.

Numeroși experți juridici au susținut că aceste atacuri constituie execuții extrajudiciare ilegale, atât conform legislației americane, cât și celei internaționale, subliniind că traficul de droguri este considerat, în general, o infracțiune, nu un act de război, și că armatei îi este categoric interzis să vizeze civili – inclusiv pe cei suspectați de infracțiuni – cu excepția cazului în care se confruntă cu o amenințare iminentă. Andrew C. McCarthy, avocat și comentator conservator, a calificat atacurile drept acțiuni „în afara legii” și „nelegitime din punct de vedere juridic” într-un articol publicat în National Review. Biroul de Consiliere Juridică din cadrul Departamentului de Justiție al SUA a apărat aceste atacuri într-un memorandum care nu a fost făcut public; documentul susține afirmația președintelui Trump conform căreia Statele Unite se află într-un conflict armat cu cartelurile de droguri din America Latină și argumentează că distrugerea ambarcațiunilor utilizate pentru traficul de droguri elimină o sursă de venit ce ar putea fi folosită pentru achiziționarea de armament destinat atacurilor împotriva Statelor Unite.

Pe 27 noiembrie, The Washington Post a publicat un articol în care se susținea că secretarul Apărării, Pete Hegseth, le-a ordonat ofițerilor responsabili de primul atac aerian din 2 septembrie 2025 să „ucidă pe toată lumea” de la bord, determinându-l pe amiralul Frank M. Bradley să ordone un al doilea atac pentru a-i elimina pe cei doi supraviețuitori ai loviturii inițiale, care se agățau de epava ambarcațiunii afectate de primul atac. Întrucât ordinele de a nu acorda nicio șansă de supraviețuire („no quarter”) sunt interzise de legile războiului, al doilea atac din 2 septembrie a fost aspru criticat, fiind considerat o crimă de război chiar și în contextul justificărilor oferite de administrația Trump pentru campania de atacuri asupra ambarcațiunilor; președintele Comisiei pentru Servicii Armate din Senatul SUA, senatorul republican Roger Wicker, împreună cu membrul de rang înalt Jack Reed, au promis o „supraveghere riguroasă pentru a stabili faptele legate de aceste circumstanțe”. Potrivit The New York Times, cinci oficiali americani au declarat că, deși Hegseth a ordonat, pe 2 septembrie, uciderea tuturor persoanelor de la bordul presupusei ambarcațiuni de transport de droguri, el nu a specificat ce trebuia făcut în cazul în care unele persoane ar fi supraviețuit atacului inițial și nu a fost prezent atunci când Bradley a executat a doua lovitură. După ce Hegseth a refuzat să prezinte Congresului o înregistrare video a celui de-al doilea atac, Senatul SUA a inclus o prevedere în Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul 2026, prin care se bloca un sfert din bugetul său pentru deplasări până la prezentarea înregistrării în fața legiuitorilor.

Venezuela

Vezi și: Atacurile Statelor Unite în Venezuela din 2026.

Președintele SUA, Donald Trump, alături de membri ai cabinetului său la Mar-a-Lago, în timpul Operațiunii „Absolute Resolve”.

Pe 3 ianuarie 2026, Statele Unite au lansat lovituri aeriene în Venezuela, capturându-l pe președintele venezuelean Nicolás Maduro și pe soția acestuia și provocând aproximativ 80 de victime, inclusiv în rândul gărzii personale a lui Maduro, al personalului militar și al civililor. Atacul aerian a fost efectuat fără informarea sau autorizarea Congresului, atrăgând critici din partea mass-mediei și a unor membri ai Congresului. Maduro și soția sa au fost puși sub acuzare în fața unei instanțe federale din Manhattan pe 5 ianuarie 2026. Ambii au pledat nevinovați față de acuzațiile de trafic de droguri. Evenimentul a fost urmat de o epurare a loialiștilor din epoca Maduro din cadrul guvernului venezuelean, preluat ulterior de Delcy Rodríguez. Începând cu anul 2026, Venezuela a devenit, de ​​facto, un stat-marionetă al Statelor Unite. Administrația Trump, în principal prin intermediul secretarului de stat american Marco Rubio, exercită controlul asupra finanțelor interne, politicii externe, numirilor guvernamentale, veniturilor și rezervelor de petrol ale țării.

Europa

Trump a pus accentul pe relațiile bune cu Finlanda, în special în contextul „comerțului cu spărgătoare de gheață” din octombrie 2025. El s-a întâlnit cu președintele finlandez Alexander Stubb în Biroul Oval.

Cheltuielile NATO

Administrația Trump a susținut că națiunile europene ar trebui să contribuie mai mult la propria apărare, în timp ce SUA se concentrează asupra Chinei. În timpul campaniei sale din 2024, el a declarat că nu ar apăra aliații din NATO dacă aceștia nu ar atinge obiectivul alianței privind cheltuielile de apărare de 2% din PIB și că i-ar „încuraja” pe ruși să „facă naibii ce vor”. Oficiali din anturajul lui Trump și-au exprimat în privat disprețul față de „parazitismul” european. Politicile și retorica lui Trump au accelerat procesul de reînarmare aflat deja în desfășurare în Europa. Trump a descris Polonia – țară care depășește pragul NATO pentru cheltuielile de apărare – drept „unul dintre cele mai bune grupuri de oameni pe care le-am întâlnit vreodată”.

Regatul Unit

În timpul unei întâlniri cu premierul britanic Keir Starmer, în februarie 2025, Trump a acceptat invitația Regelui Charles al III-lea de a efectua o vizită de stat în Regatul Unit; atât Trump, cât și Starmer au elogiat „relația specială” dintre SUA și Regatul Unit. Vizita de stat a avut loc în perioada 16–18 septembrie 2025. Relațiile s-au tensionat în martie 2026, din cauza refuzului lui Starmer de a participa la atacurile americano-israeliene asupra Iranului în timpul războiului din 2026 sau de a susține blocada navală impusă Iranului de către SUA, ceea ce l-a determinat pe Trump să îl critice în repetate rânduri pe premier. Regele Charles al III-lea a efectuat o vizită de stat în Statele Unite în perioada 27–30 aprilie 2026 și a susținut un discurs în fața Congresului, demers menit, în parte, să atenueze aceste tensiuni.

Trump, alături de premierul britanic Keir Starmer, la Turnberry, Scoția, 28 iulie 2025

Ucraina

Pentru informații suplimentare, vezi Negocieri de pace în războiul ruso-ucrainean (2022-prezent) #Evoluții sub a doua președinție a lui Donald Trump (din 2025)

Trump a inițiat demersuri pentru negocieri de pace menite să pună capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Prima vizită în străinătate a lui Trump în calitate de președinte ales a fost la Paris, cu ocazia redeschiderii catedralei Notre-Dame; cu acest prilej, el s-a întâlnit cu președintele francez Emmanuel Macron și cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru a discuta despre război, precum și cu alți oficiali europeni. În februarie 2025, Trump a purtat discuții telefonice cu președintele rus Vladimir Putin și cu Zelenski, despre care a afirmat că marchează începutul negocierilor. El a amenințat Ucraina cu suspendarea ajutorului militar american, iar Rusia cu sancțiuni și tarife vamale, în cazul în care ar fi considerat că părțile nu negociază cu bună-credință. SUA au urmărit încheierea unui acord privind resursele minerale cu Ucraina, însă nu au dorit să ofere, în schimb, garanții de securitate postbelice pentru această țară. Negociatorii au ajuns la o înțelegere privind acordul, dar acesta a eșuat în urma unei întâlniri tensionate dintre Trump și Zelenski în Biroul Oval, discuție încheiată brusc după ce delegației ucrainene i s-a cerut să plece. Ulterior, Regatul Unit și Franța au elaborat o propunere prin care o „Coaliție de Voință” să ofere garanții de securitate Ucrainei. SUA și Rusia au organizat un summit în Arabia Saudită pentru discuții de pace în luna februarie, iar SUA au avut un summit cu Ucraina în luna următoare, în cadrul căruia Ucraina a acceptat o propunere americană de încetare a focului pentru o perioadă de 30 de zile. Putin nu a acceptat încetarea focului, deși, la 18 martie, Rusia a convenit asupra unei încetări a focului de 30 de zile limitate la loviturile asupra infrastructurii energetice și la cele din Marea Neagră, măsură acceptată și de Ucraina.

Pe 9 iulie, Trump a deblocat un pachet de asistență militară pentru Ucraina – suspendat anterior – în urma celui mai amplu atac aerian al Rusiei asupra țării, care a implicat sute de drone și rachete. Suspendarea fusese autorizată, se pare, de oficiali de rang înalt din domeniul apărării, fără știrea prealabilă a lui Trump. Trump și-a exprimat nemulțumirea tot mai mare față de președintele rus Vladimir Putin, acuzându-l de nesinceritate și de o agresiune neîncetată; el a declarat: „Vrea să meargă până la capăt, să continue să ucidă oameni; nu e în regulă”. SUA discută despre trimiterea a 10 rachete Patriot în Ucraina, iar Trump a precizat că analizează un proiect de lege privind sancțiunile, propus de senatorul Lindsey Graham, care ar impune tarife vamale de 500% țărilor ce fac comerț cu Rusia. Deși Trump a menționat anterior sancțiuni secundare, acestea nu au fost încă aplicate, președintele invocând costurile implicate și dorința de a aștepta să vadă dacă se va ajunge la un acord de pace. Pe 14 iulie 2025, Trump a amenințat că va impune tarife de 100% și sancțiuni secundare țărilor care cumpără petrol rusesc, dacă Rusia nu acceptă o încetare a focului în termen de 50 de zile. Trump a confirmat organizarea unui summit cu Putin, programat pentru 15 august 2025, în Alaska. Summitul la nivel înalt, desfășurat la baza comună Elmendorf-Richardson din Anchorage, s-a încheiat fără progrese în direcția unei încetări a focului. În urma discuțiilor, Trump a sugerat că Statele Unite ar putea sprijini Ucraina prin zboruri de supraveghere sau asistență pentru apărarea aeriană, excluzând însă desfășurarea de trupe terestre.

Trump a subliniat că națiunile europene ar trebui să își asume principala povară a asistenței și a insistat ca președintele ucrainean Volodimir Zelenski să își asume o responsabilitate mai mare în asigurarea păcii. De asemenea, a sugerat că Ucraina s-ar putea confrunta, în cele din urmă, cu alegeri dificile – inclusiv posibile concesii teritoriale – pentru a pune capăt conflictului.

Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski la summitul NATO de la Haga, 25 iunie 2025

În septembrie 2025, Trump a îndemnat Europa să înceteze achizițiile de petrol rusesc și să înceapă să exercite presiuni economice asupra Chinei pentru finanțarea efortului de război al Rusiei. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că administrația Trump este „pregătită să sporească presiunea asupra Rusiei, dar avem nevoie ca partenerii noștri europeni să ni se alăture”.

Membri ai UE și NATO și Zelenski la Washington, D.C., 18 august 2025

Tot în septembrie 2025, administrația Trump a aprobat livrarea către Ucraina a primelor două pachete de armament din stocurile SUA, în valoare totală de aproximativ 1 miliard de dolari, costurile urmând să fie acoperite de aliații din NATO în cadrul noului mecanism numit „Lista priorităților privind necesitățile Ucrainei” (PURL). Acest mecanism vizează furnizarea de asistență în valoare de până la 10 miliarde de dolari. Pe 27 septembrie 2025, președintele Zelenski a anunțat că este în curs de negociere un acord privind armament în valoare de 90 de miliarde de dolari cu Statele Unite.

Pe 22 octombrie 2025, Statele Unite au impus sancțiuni companiilor energetice ruse Rosneft și Lukoil, afectându-le clienții din China și India.

Asia

Orientul Mijlociu

Pentru informații suplimentare, vezi Negocierile dintre Iran și Statele Unite din 2025-2026, Atacurile Statelor Unite asupra Yemenului din martie-mai 2025 și Războiul de Douăsprezece Zile

Huthii

În martie 2025, SUA au început o serie de lovituri aeriene asupra unor ținte Huthii din Yemen pentru a contracara atacurile asupra navigației din Marea Roșie, având ca scop restabilirea libertății de navigație și descurajarea unor noi acte de agresiune. Oficiali americani l-au inclus din greșeală pe Jeffrey Goldberg, redactor al publicației The Atlantic, într-un grup de discuții pe aplicația Signal în care se analizau planurile militare, ceea ce a declanșat un scandal politic și acuzații privind punerea în pericol a securității naționale și încălcarea legislației referitoare la păstrarea documentelor oficiale.

În mai 2025, Trump a anunțat că administrația sa a ajuns la un acord de încetare a focului cu Houthi..

Iran

Vezi și: Războiul din Iran din 2026.

Trump și Vance în Camera de Criză în timpul atacurilor asupra Iranului.

Prețul cu amănuntul al benzinei în SUA a crescut odată cu izbucnirea războiului în Iran. La sfârșitul lunii aprilie 2026, Trump a declarat că americanii ar trebui să se aștepte la prețuri mai mari la benzină pentru „o scurtă perioadă”.

Trump a reluat campania de „presiune maximă” împotriva Iranului și a urmărit inițierea unei noi runde de negocieri pentru a limita programul nuclear iranian. În martie 2025, Trump i-a trimis o scrisoare liderului suprem iranian Ali Khamenei, îndemnând la noi negocieri și avertizând cu privire la o acțiune militară în cazul în care discuțiile ar eșua.

Pe 13 iunie 2025, avioane israeliene au bombardat obiective din Iran asociate programului nuclear iranian. Președintele Trump a declarat că nu a fost implicat, deși liderii iranieni au afirmat că nu cred acest lucru. Au existat relatări potrivit cărora Trump a respins un plan de a-l elimina pe ayatollahul iranian Khamenei și că Statele Unite au transmis Israelului că Iranul nu a ucis niciun cetățean american, astfel încât discuțiile privind uciderea unor lideri politici nu ar trebui să fie luate în considerare.

Pe 21 iunie 2025, SUA au atacat trei obiective nucleare: uzina de îmbogățire a uraniului de la Fordow, complexul nuclear de la Natanz și centrul de tehnologie nucleară din Isfahan. Avioanele B-2 au decolat din statul Missouri și au parcurs zborul de 18 ore până în Iran, fiind realimentate în zbor de mai multe ori pe parcurs. La intrarea în spațiul aerian iranian, avioane de vânătoare au securizat calea în fața acestora, iar un submarin al Marinei a lansat peste 24 de rachete Tomahawk. Avionul B-2 din fruntea formației a lansat două bombe de tip „Massive Ordnance Penetrator” (MOP sau „bunker-buster”) asupra sitului de la Fordow. În total, au fost lansate 14 bombe MOP asupra celor două ținte. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat: „Am devastat programul nuclear iranian, însă merită menționat că operațiunea nu a vizat trupele iraniene sau poporul iranian.”

Pe 22 iunie, Trump a declarat că, întrucât regimul islamic aflat la putere în Iran a eșuat în a face Iranul măreț, acesta ar trebui înlocuit pentru a „face Iranul măreț din nou”. Ulterior, el a scris pe rețelele de socializare că furia, ostilitatea și disperarea lor constante nu au făcut decât să-i ducă la ruină. Calea pe care se află nu oferă nicio speranță, ci doar și mai multe greutăți: „Mi-aș dori ca liderii Iranului să înțeleagă că adesea obții mai multe cu miere decât cu oțet”.

În timpul protestelor din Iran din perioada 2025–2026, Trump a avertizat în repetate rânduri autoritățile iraniene că SUA vor „interveni” dacă regimul nu va înceta reprimarea protestatarilor. Pe 16 ianuarie 2026, Trump a anunțat că, potrivit informațiilor, conducerea iraniană anulase peste 800 de execuții planificate.

Echipe de salvare și locuitori la locul unde se afla școala de fete Shajareh Tayyebeh din Minab, Iran, distrusă de un atac militar american pe 28 februarie 2026.

Pe 28 februarie 2026, Trump a lansat, împreună cu Israelul, un atac major asupra Iranului, având ca obiectiv declarat schimbarea regimului. Pe 21 martie 2026, Trump a anunțat pe platforma Truth Social un ultimatum de 48 de ore, cerând Iranului să deschidă Strâmtoarea Ormuz și amenințând cu distrugerea infrastructurii energetice iraniene. În săptămâna următoare, mai exact pe 23 și 26 martie, Trump a anunțat două prelungiri succesive ale ultimatumului. Pe 26 martie, a fost anunțată pe rețelele de socializare o suspendare oficială a „perioadei de distrugere a centralelor energetice” până la 2 martie 2026 – o prelungire despre care a afirmat ulterior că a fost decisă după ce Iranul a permis navelor care transportau petrol să traverseze în siguranță Strâmtoarea Ormuz.

În zilele de 4 și 5 aprilie 2026, Trump a reluat amenințările privind un atac american asupra infrastructurii iraniene, stabilind data de 7 aprilie 2026 drept termen limită pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Pe 7 aprilie, Trump a postat pe Truth Social mesajul: „o întreagă civilizație va pieri în această seară, pentru a nu mai fi readusă vreodată la viață”, provocând îngrijorare pe plan intern cu privire la posibilitatea ca acesta să utilizeze arme nucleare și generând numeroase apeluri, venite din partea ambelor partide, pentru invocarea Amendamentului 25. Casa Albă a confirmat, printr-o declarație oficială, că în prezent nu se ia în considerare utilizarea armamentului nuclear. În urma eșecului discuțiilor de la Islamabad de a pune capăt războiului, Trump a impus o blocadă navală asupra Iranului la data de 13 aprilie.

În iunie 2026, după ce a ajuns la concluzia că continuarea ostilităților ar risca să provoace o calamitate economică, Trump a semnat un Memorandum de Înțelegere (MOU) în numele Statelor Unite, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Palatul de la Versailles pe 17 iunie 2026.

Israel și Gaza

Vezi și: Sprijinul Statelor Unite pentru Israel în războiul din Gaza .

Președintele Trump îl găzduește pe Beniamin Netanyahu la Casa Albă pe 7 iulie 2025

Secretarul Apărării Pete Hegseth îl găzduiește pe Netanyahu la Pentagon pe 9 iulie 2025

După alegerea sa în noiembrie 2024, Trump și-a exprimat dorința de a pune capăt războiului din Gaza, cerându-i premierului israelian Beniamin Netanyahu să încheie invazia Israelului în termen de două luni și avertizând Hamas că va suporta consecințe extrem de grave dacă nu acceptă un armistițiu și nu eliberează toți ostaticii până la ceremonia sa de învestire. Viitoarea administrație Trump s-a alăturat administrației Biden în eforturile de a impulsiona negocierile, iar Israelul și Hamas au convenit asupra unui armistițiu etapizat pe 15 ianuarie 2025. În februarie 2025, Trump a propus preluarea controlului asupra Fâșiei Gaza de către SUA, plan care prevedea relocarea populației palestiniene din teritoriu pentru a permite reamenajarea acestuia; propunerea a fost criticată de Egipt și Iordania. Armistițiul a durat până pe 18 martie, când Israelul a lansat atacuri asupra Fâșiei Gaza. Trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, a atribuit grupării Hamas responsabilitatea pentru reluarea luptelor în Gaza.

Pe 16 mai, în timp ce se afla la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, Trump a declarat: „Analizăm situația din Gaza. Și ne vom ocupa de această problemă. Mulți oameni suferă de foame”. Acesta este un punct de divergență între președintele Trump și premierul Beniamin Netanyahu. Israelul susține că Hamas confiscă sistematic ajutoarele alimentare pentru a-și susține operațiunile și a propus un plan de distribuire a alimentelor printr-o rețea de centre gestionate de contractori privați și protejate de soldați israelieni. Fundația Umanitară pentru Gaza, susținută de SUA, a fost înființată pentru a implementa acest plan și a anunțat că va fi pregătită să înceapă operațiunile până la sfârșitul lunii mai.

Pe 28 iulie, în timp ce se afla în Scoția, președintele Trump a declarat că, în opinia sa, în Gaza se înregistrează o situație de înfometare. El a adăugat: „Nimeni nu a făcut nimic remarcabil acolo. Totul este un haos... I-am spus Israelului că poate ar trebui să abordeze lucrurile altfel”. Premierul israelian a replicat: „Iar singura forță care a blocat livrarea ajutorului umanitar este Hamas. Din nou, o inversare a adevărului”.

Întrebat despre un dublu atac israelian asupra unui spital, pe 25 august 2025, Trump a declarat că „nu este mulțumit de acest lucru”, adăugând: „Trebuie să punem capăt întregului acest coșmar.”

Pe 29 septembrie 2025, președintele Trump a anunțat, alături de premierul Netanyahu, un plan de pace pentru Gaza în 20 de puncte; prezentat de la Casa Albă, acesta cuprindea 20 de puncte specifice care vizau obținerea unei încetări a focului, eliberarea ostaticilor israelieni, destructurarea capacităților militare ale Hamas și instituirea unei structuri de guvernare de tranziție în Fâșia Gaza.

Trump la summitul pentru pacea din Gaza de la Sharm El-Sheikh, Egipt, pe 13 octombrie 2025

În octombrie 2025, președintele Trump a anunțat că s-a ajuns la un acord privind o încetare a focului între Israel și Hamas și că ostaticii rămași vor fi eliberați. În schimb, Israelul va elibera 250 de deținuți palestinieni care execută pedepse pe termen lung, precum și alți 1.700 de deținuți. Armata israeliană se va retrage de la o „linie albastră” la o „linie galbenă”, situată mai departe de coasta Fâșiei Gaza. Trump a fost lăudat pe scară largă pentru negocierea acestei înțelegeri, inclusiv de foștii președinți Bill Clinton și Barack Obama, precum și de fostul secretar de stat și candidată la președinție în 2016, Hillary Clinton.

Subcontinentul indian

Pentru informații suplimentare, vezi Criza diplomatică și comercială dintre Statele Unite și India din 2025

Trump alături de prim-ministrul indian Narendra Modi, februarie 2025

India a respins oferta lui Trump de a media tensiunile dintre India și China. Pe 13 februarie 2025, premierul indian Narendra Modi a devenit al patrulea lider mondial care l-a vizitat pe Donald Trump la Casa Albă.

La începutul anului 2025, deportarea în Bhutan a unor refugiați bhutanezi vorbitori de nepaleză – stabiliți în SUA de aproape două decenii – a dus la situația ca persoanele deportate să rămână apatride, în urma interogării și expulzării lor din Bhutan imediat după sosire. Unii dintre acești refugiați – care avuseseră probleme juridice în mare parte minore în SUA – au fost ulterior arestați pentru intrare ilegală în Nepal, după ce au încercat să revină în taberele de refugiați în care locuiseră înainte de relocarea în SUA.

Ca răspuns la conflictul din 2025 dintre India și Pakistan, vicepreședintele Vance a declarat că un eventual război între cele două țări „nu ne privește”. Trump a susținut că a negociat o încetare a focului – afirmație confirmată de Pakistan, dar infirmată de India.

Trump, alături de premierul pakistanez Shehbaz Sharif (stânga) și de șeful Statului Major al Armatei pakistaneze, Asim Munir (dreapta)

În iulie 2025, Trump a criticat India pentru continuarea comerțului cu petrol cu ​​Rusia, în pofida sancțiunilor occidentale în vigoare. Pe 30 iulie 2025, Trump a anunțat că produsele indiene vor fi supuse unor tarife reciproce de 25% la sosirea în Statele Unite, începând cu 1 august, și că se va aplica o „penalizare” pentru achiziționarea de petrol rusesc. Pe 6 august 2025, Trump a majorat tariful la 50% – o creștere de 25% – ca urmare a achiziției de petrol rusesc de către India.

În iulie 2025, administrația Trump a încheiat un acord comercial cu Pakistanul, prin care Trump a anunțat că Statele Unite vor ajuta Pakistanul să-și dezvolte vastele rezerve de petrol neexploatate. De asemenea, acordul a redus tarifele americane aplicate Pakistanului la 19%, cel mai scăzut nivel dintre toate țările din Asia de Sud.

Caucaz

Pe 24 aprilie 2025, cu ocazia primei Zile de Comemorare a Genocidului Armean din timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, Casa Albă a emis o declarație prin care marca această zi, fără a utiliza însă termenul „genocid”. Acest lucru a fost perceput drept o schimbare de poziție, având în vedere că Joe Biden recunoscuse oficial genocidul armean în 2021. A doua administrație Trump continuă să evite utilizarea termenului „genocid”, preferând să se refere la evenimente folosind sintagma Medz Yeghern (expresie armeană care înseamnă „Marea Catastrofă”) și desemnând ziua de 24 aprilie simplu drept „Ziua de Comemorare a Armenilor”.

Pe 8 august 2025, prim-ministrul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev au semnat un acord de pace în cadrul unei ceremonii găzduite de președintele Donald Trump la Casa Albă, vizând încheierea conflictului de peste 35 de ani dintre Armenia și Azerbaidjan.

Președintele azer Ilham Aliyev, președintele Trump și prim-ministrul armean Nikol Pașinian semnând o declarație comună trilaterală la Washington, D.C., pe 8 august 2025.

China

Pentru informații suplimentare, vezi Războiul comercial China-Statele Unite

Trump se întâlnește cu liderul chinez Xi Jinping la summitul de la Busan, pe 30 octombrie 2025.

În februarie 2025, Trump a semnat un ordin executiv prin care a dispus Comitetului pentru Investiții Străine în Statele Unite (CFIUS) să restricționeze investițiile chineze în domenii economice strategice.

Trump a învinuit China pentru criza opioidelor din Statele Unite. El a declarat că tarifele urmăresc să exercite presiuni asupra Chinei pentru a lua măsuri mai ferme în vederea stopării fluxului de fentanil către SUA. Opioidele, în special fentanilul, au ucis peste 500.000 de americani începând cu anul 2012.

În septembrie 2025, Trump a cerut UE să impună tarife de 100% Chinei, pentru a o penaliza pentru achiziționarea de petrol rusesc și pentru finanțarea, de ​​facto, a invaziei ruse în Ucraina.

Expansionism și revanșism

Articol principal: Expansionismul american în timpul lui Donald Trump

Trump, alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte, la summitul NATO de la Haga din 2025.

În perioada premergătoare celei de-a doua sale învestiri, Trump a propus planuri și idei menite să extindă influența politică și teritoriul Statelor Unite. Acestea au fost descrise drept o reactivare a Doctrinei Monroe. Ultimul teritoriu dobândit de Statele Unite a fost în 1947, odată cu achiziționarea insulelor Mariane, Caroline și Marshall.

Canada

Vezi și: Mișcări pentru anexarea Canadei de către Statele Unite#Propunerile de anexare a Canadei de către Donald Trump.

Trump cu premierul canadian Mark Carney, iunie 2025

Administrația Trump a impus tarife de 25% asupra importurilor de bunuri canadiene care nu intră sub incidența Acordului Canada-Statele Unite-Mexic, cu excepția oțelului, aluminiului și a componentelor pentru autoturisme fabricate în Canada. Oficialii canadieni au ripostat prin impunerea unor tarife de retorsiune de 25% și au propus chiar sistarea livrărilor de energie canadiană către nordul Statelor Unite. Provincia Manitoba a redirecționat către restul Canadei energia pe care o livra anterior SUA. Peter Navarro, emisar comercial și oficial de rang înalt din administrația Trump, a sugerat excluderea Canadei din alianța de informații „Five Eyes” pentru a spori presiunea în cadrul războiului comercial.

Trump și-a exprimat în repetate rânduri dorința ca Statele Unite să anexeze Canada și a pledat pentru ca aceasta să devină cel de-al 51-lea stat, numindu-l pe fostul premier canadian Justin Trudeau „guvernator al marelui stat Canada”. Trudeau le-a declarat liderilor din mediul de afaceri canadian că, în opinia sa, amenințările privind anexarea sunt „reale”. Tensionarea relațiilor a dus la apariția unei mișcări de tip „Cumpără produse canadiene” (Buy Canadian), menită să boicoteze bunurile și serviciile americane, precum și la huiduirea imnului național al SUA în timpul meciurilor internaționale de hochei. După introducerea tarifelor vamale pe 4 martie, Trudeau a afirmat că obiectivul lui Trump în cadrul războiului comercial era slăbirea Canadei pentru a o putea anexa.

Pe 8 februarie 2026, Trump a amenințat că va bloca deschiderea Podului Internațional Gordie Howe, invocând recentele evoluții a relațiilor comerciale ale Canadei cu China și caracterul presupus unilateral al contractului (conform căruia Canada încasează toate veniturile din taxele de pod pentru a acoperi costurile de construcție). Trump a declarat că deschiderea podului va fi amânată până la soluționarea mai multor nemulțumiri legate de comerț și de podul în sine. Anunțul lui Trump a fost criticat de politicieni, lideri din mediul de afaceri și grupuri din industrie.

Pe 12 februarie 2026, Camera Reprezentanților a Statelor Unite a votat pentru eliminarea tarifelor vamale impuse produselor canadiene în timpul administrației lui Donald Trump. Rezoluția a fost adoptată cu 219 voturi „pentru” și 211 „împotrivă”, un număr restrâns de parlamentari republicani alăturându-se aproape tuturor democraților pentru a susține măsura. Tarifele fuseseră instituite inițial în baza unei declarații de stare de urgență națională din februarie 2025, iar abrogarea lor a reprezentat o rară critică bipartizană la adresa politicii comerciale a lui Trump. După vot, președintele Trump ar fi amenințat cu repercusiuni politice republicanii care au votat împotriva măsurii. Deși adoptarea în Camera Reprezentanților reflectă îngrijorarea Congresului cu privire la aceste tarife, eliminarea lor efectivă ar necesita în continuare aprobarea Senatului și promulgarea de către președinte, existând totodată riscul unui veto prezidențial.

Groenlanda

Vezi și: Criza groenlandeză și Propunerea Statelor Unite ale Americii de achiziție a Groenlandei.

Liderul groenlandez Jens Frederik-Nielsen anunțând „Alegem Danemarca” în cadrul unei conferințe de presă din ianuarie 2026, alături de Mette Frederiksen, ca răspuns la amenințările lui Trump de a invada sau anexa țara.

În decembrie 2024, Trump a avansat o nouă propunere ca Statele Unite să cumpere Groenlanda de la Danemarca, descriind „proprietatea” și controlul asupra insulei drept „o necesitate absolută” pentru securitatea națională. Această inițiativă a reluat o ofertă anterioară a lui Trump de a cumpăra Groenlanda din timpul primului său mandat – ofertă refuzată de Regatul Danemarcei, fapt care l-a determinat pe acesta să-și anuleze vizita în Danemarca programată pentru august 2019. Pe 7 ianuarie 2025, fiul lui Trump, Donald Trump Jr., a vizitat Nuuk, capitala Groenlandei, împreună cu Charlie Kirk, pentru a distribui șepci cu sloganul „MAGA”. Într-o conferință de presă susținută a doua zi, Trump a refuzat să excludă utilizarea forței militare sau economice pentru a prelua controlul asupra Groenlandei sau a Canalului Panama. Totuși, a exclus recurgerea la forța militară pentru a prelua controlul asupra Canadei. Pe 14 ianuarie, grupul „Nelk Boys” – asociat cu Trump – a vizitat de asemenea Nuuk, distribuind bancnote de un dolar localnicilor. Pe 16 ianuarie, directorii executivi ai unor mari companii daneze, precum Novo Nordisk, Vestas și Carlsberg, s-au reunit în cadrul unei ședințe de criză la Ministerul de Stat pentru a discuta situația.

În ziua următoare, Friis Arne Petersen, fost înalt oficial în cadrul Ministerului danez de Externe, a descris situația drept „fără precedent istoric”, în timp ce Noa Redington, consilier special al fostului prim-ministru Helle Thorning-Schmidt, a comparat presiunea internațională exercitată asupra Danemarcei cu cea din timpul controversei caricaturilor cu Mahomed din ziarul Jyllands-Posten, din 2005. Pe 12 februarie 2025, în Congres a fost depus un proiect de lege menit să impulsioneze demersurile de achiziționare a Groenlandei și de redenumire a acesteia în „Red, White, and Blueland”. Acțiunile lui Trump vizând Groenlanda au fost descrise de cadre universitare și analiști drept un act de război hibrid. Prim-ministrul Mette Frederiksen a declarat: „Regatul Danemarcei – și, prin urmare, Groenlanda – este membru NATO și beneficiază astfel de garanția de securitate colectivă a Alianței... Îndemn cu fermitate Statele Unite să înceteze amenințările la adresa unui aliat istoric apropiat.” Evaluarea oficială a riscurilor la adresa securității, publicată de Serviciul danez de informații militare în 2025, a inclus pentru prima dată Statele Unite pe lista amenințărilor la adresa securității naționale, alături de Rusia și China. În 2026, în Groenlanda și Danemarca au avut loc proteste masive împotriva lui Trump – cunoscute sub numele de „Hands off Greenland” (Nu vă atingeți de Groenlanda) – în cadrul cărora manifestanții au scandat: „Groenlanda nu este de vânzare”.

Canalul Panama

În 2024, Trump a cerut ca Panama să restituie Statelor Unite controlul asupra Canalului Panama, motivând că se percepeau „tarife excesive” pentru tranzitul american. Statele Unite au deținut anterior controlul asupra Zonei Canalului Panama între anii 1903 și 1999 și au invadat Panama în 1989. În martie 2025, Trump a declarat în fața Congresului că administrația sa „va recupera Canalul Panama”. Tot în acea lună, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a dispus ca administrația Trump să prezinte „imediat” „opțiuni militare credibile pentru a asigura accesul echitabil și neîngrădit al SUA — atât militar, cât și comercial — la Canalul Panama”.