secătuit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of secătui.
Adjective
[edit]secătuit m or n (feminine singular secătuită, masculine plural secătuiți, feminine/neuter plural secătuite)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | secătuit | secătuită | secătuiți | secătuite | ||
| definite | secătuitul | secătuita | secătuiții | secătuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | secătuit | secătuite | secătuiți | secătuite | ||
| definite | secătuitului | secătuitei | secătuiților | secătuitelor | |||
Verb
[edit]secătuit (past participle of secătui)